MOAZĂ s. f. 1. Pereche de grinzi sau de scînduri folosite ca element de solidarizare a pieselor unei construcții de lemn. Cf. LTR, MDT. 2/ (Min.) Ramă metalică sau de lemn prinsă în armătura puțului, pe care se fixează barele de ghidaj și care suportă podurile din compartimentele scărilor. V. a i n ș t r a i h, f i r u n g. Cf. LTR, com. din VALEA-JIULUI. – Pl.: moaze. – Din fr. moise.