matador sm [At: AR (1830), 7/4 / Pl: ~i / E: fr matador, ger Matador, sp matador] 1 Toreador care, în lupta cu taurii, dă lovitura de grație animalului. 2 (Rar; irn) Personaj important, conducător etc. 3 (înv) Fiecare dintre figurile de valoare din cărțile de joc Cf ghiordum.

MATADOR, matadori, s. m. Nume dat șefului unei grupe de toreadori căruia (în lupta cu taurii) îi revine sarcina să dea animalului lovitura mortală.

MATADOR s.m. Toreador căruia în lupta cu taurii îi revine sarcina să ucidă animalul. [< sp., fr. matador, germ. Matador, cf. sp. matar – a ucide].

MATADOR¹ s. m. 1. toreador căruia, în desfășurarea unei coride, îi revine sarcina să ucidă taurul. 2. (ir.) personaj important, conducător etc. ◊ (fig.) persoană înzestrată cu calități deosebite, personalitate de prim rang. (< fr., gr. matador, germ. Matador)

MATADOR² s. n. pânză de in cu firele grupate câte două, pentru cusături sau ca țesătură de suport a unor broderii. (< fr. matador)

MATADOR ~i m. Toreador căruia îi revine sarcina să aplice taurului lovitura mortală. /<fr. matador, germ. Matador

matador m. 1. cel ce (în luptele cu taurii) trebue să omoare animalul; 2. fig. om însemnat.

*matadór m. (sp. matador, d. matar, a ucide). Acela care, în luptele cu tauriĭ, are rolu de a ucide tauru. Fig. Fam. Om însemnat pin pozițiunea luĭ: matadoriĭ politicĭ.

femeie-matador s. f. Femeie care a îmbrățișat meseria de matador ◊ „A.T. este prima femeie-matador din Spania care a beneficiat de prevederile legii din august. Zilele trecute ea a intrat pe jos în arenă (până acum femeile se puteau măsura cu taurul numai călare), participând la o corrida la Guadalajara.” R.l. 25 X 74 p. 6; v. și Ev.z. 14 I 97 p. 5 //din femeie + matador//

matador s. m., pl. matadori

matador s. m., pl. matadori

matador s. m., pl. matadori

MATADOR s. m. 1. Toreadorul care, în lupta cu taurii, dă lovitura de grație animalului. Căpitenia luptătorilor numit matador. AR (1830), 7¹/4, cf. NEGULICI, STAMATI, D. Matadori sau luptători de tauri spanioli. FILIMON, O. II, 202, cf. COSTINESCU. [În Spania] matadorul e eroul popular de fiecare duminică, adorat do femei, invidiat de bărbați. RALEA, S. T. I, 335. ♦ Epitet ironic dat unui personaj important, unui conducător etc. Matador. O persoană însămnatâ, șeful unei partide. ASACHI, F. 142/8. Saluta pe toți matadorii de pre acolo, cari însă nu-l resalutau... decît numai cînd se apropiau alegerile. BARIȚIU, P. A. II, 66. Matadorii fineței fanariote. CALENDAR (1861), 132/6, cf. COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W. 2. Fiecare dintre figurile de valoare din cărțile de joc (STAMATI, D.) ; ghiordum (SĂGHINESCU, V. 95). – Pl.: matadori. – Din fr. matador, germ. Matador. – Cf. sp. m a t a d o r.