Definiția cu ID-ul 1253534:

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MATADOR s. m. 1. Toreadorul care, în lupta cu taurii, dă lovitura de grație animalului. Căpitenia luptătorilor numit matador. AR (1830), 71/4, cf. NEGULICI, STAMATI, D. Matadori sau luptători de tauri spanioli. FILIMON, O. II, 202, cf. COSTINESCU. [În Spania] matadorul e eroul popular de fiecare duminică, adorat do femei, invidiat de bărbați. RALEA, S. T. I, 335. ♦ Epitet ironic dat unui personaj important, unui conducător etc. Matador. O persoană însămnatâ, șeful unei partide. ASACHI, F. 142/8. Saluta pe toți matadorii de pre acolo, cari însă nu-l resalutau... decît numai cînd se apropiau alegerile. BARIȚIU, P. A. II, 66. Matadorii fineței fanariote. CALENDAR (1861), 132/6, cf. COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W. 2. Fiecare dintre figurile de valoare din cărțile de joc (STAMATI, D.) ; ghiordum (SĂGHINESCU, V. 95). – Pl.: matadori. – Din fr. matador, germ. Matador. – Cf. sp. m a t a d o r.