masalagiu sm [At: (a. 1776) URICARIUL, XIX, 330 / Pl: ~ii / E: masala + -giu cf ngr μασαλατζής] (Înv) 1-2 Persoană care (purta sau) aprindea masalale (1). 3 (Rar) Om de nimic.

MASALAGIU, masalagii, s. m. (Învechit și arhaizant) Purtător sau aprinzător de masalale. Ne uitam pe ferestre cînd duruiau caleștile, vedeam robi masalagii purtînd pe grătare, în spate, cîrpile muiate în catran. SADOVEANU, O. V 432. Fanaragii, masalagii... pîndeau pe nesocotitul pedestru. NEGRUZZI, S. I 16. În fundul curții se vedeau diferite grupe de masalagii și pungași. FILIMON, C. 58.

MASALAGIU ~i m. Persoană care purta sau aprindea masalalele pe străzi. /masala + suf. ~giu

masalagiu m; purtător de masalale: masalagii... de care gemea orașul NEGR. [Formațiune analogică].

masalagíŭ m. (d. masala, ca și ngr. masaladzis). Purtător de masala. Fig. Om servil.

masalagiu (înv.) s. m., art. masalagiul; pl. masalagii, art. masalagiii (desp. -gi-ii)

masalagiu (înv.) s. m., art. masalagiul; pl. masalagii, art. masalagiii (-gi-ii)

masalagiu s. m., art. masalagiul; pl. masalagii, art. masalagiii

MASALAGÍU s.m. (Învechit) Persoană care purta (sau aprindea) masalale. Lei. . . 12- de la 12 masalagii (a. 1776). URICARIUL, XIX, 330. Copii de casă, armășei, masalagii (a. 1785). IORGA, S. D. VI, 186. Obiceiul ce au avut masalagiii a li se da de 4 ori într-un an cizme (a. 1790). ap. ȘIO II₁ 250. Au luat din armășie pe cinci din masalagii. BELDIMAN, E. 12/36, cf. POLIZU. Fanaragii, masalagii. . . pîndeau pe nesocotitul pedestru. NEGRUZZI, S. I, 16, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Văzură de aci, de vale, pe malul gîrlei înghețate tun. . . focul cel mare la care se încălzeau vizitiii și mahalagiii. CAMIL PETRESCU, O. I, 500. Masalagiul oprit la poartă și-a săltat mai bine grătarul aprins pe umăr, luînd-o la fugă în vîjîitul prelung al flăcărilor. CAMILAR, C. P. 124, cf. 128. ◊ (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Ne uitam pe ferestre cînd duruiau căleștile, vedeam robi masalagii purtînd pe grătare, în spate, cîrpile muiate în catran. SADOVEANU, O. V, 459. ♦ (Rar) Epitet dat unui om de nimic. Eu mănînc pînea cocoanei Duduchii și nu sufer s-o jăfuiască niște masalagii ca tine! FILIMON, O. I, 139, cf. 109. - Pl.: masalagii. – Masala + suf. -giu. – Cf. ngr. μασαλατζής.