magmă sf [At: MEHEDINȚI, G. F. 122 / Pl: ~me / E: fr magma] 1 Masă minerală fluidă, incandescentă, din interiorul scoarței pământului, alcătuită din silicați, prin întărirea căreia se formează rocile eruptive. 2 (Med) Masă gelatinoasă rezultată din necrozarea sau topirea unor țesuturi.

MAGMĂ, magme, s. f. Masă topită din interiorul pămîntului, prin întărirea căreia se formează rocile eruptive.

MAGMĂ s.f. 1. Masă lichidă din interiorul Pămîntului prin întărirea căreia se formează rocile eruptive. 2. (Med.) Masă gelatinoasă rezultată din necrozarea sau topirea unor țesuturi. [< fr. magma, cf. gr. magma – pastă].

MAGMĂ s. f. 1. masă incandescentă fluidă sau vâscoasă din interiorul Pământului, care prin solidificare formează rocile magmatice. 2. (med.) masă gelatinoasă rezultată din necrozarea sau topirea unor țesuturi. (< fr., gr. magma)

MAGMĂ ~e f. Masă minerală incandescentă, fluidă sau vâscoasă, aflată în interiorul scoarței terestre, care, ieșind la suprafață și solidificându-se, formează rocile eruptive. /<fr. magma

*mágmă f., pl. e (vgr. mágma, aluat, cocă). Min. Lavă topită nesolidificată încă.

magmă s. f., g.-d. art. magmei; pl. magme

magmă s. f., g.-d. art. magmei; pl. magme

magmă s. f., g.-d. art. magmei; pl. magme

MAGMĂ s. (GEOL.) topitură. (~ vulcanică.)

MÁGMĂ s. f. Masă minerală fluidă și incandescentă din interiorul scoarței pămîntului. Probabil trebuie să fie din loc în loc printre păturile scoarței grămezi de magmă. MEHEDINȚI, G. F. 122. Forțele ce produc mareele acționează nu numai la suprafața pământului, ci și în interiorul lui asupra magmei vîscoase. MARIAN-ȚIȚEICA, FIZ. I, 125. Intruziunile din această zonă s-au format dintr-o magmă acidă granitică. ONCESCU, G. 45. ◊ Fi g. Cufundarea tuturor realităților într-o magmă confuză este o caracteristică a obtuzității intelectuale. CONTEMP. 1958, nr. 593, 3/2. - Pl.: magme. – Din fr. magma.