opțiuni
  • info

10 definiții pentru topitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOPITURĂ, topituri, s. f. 1. Substanță lichidă obținută prin topirea unei substanțe solide. ♦ Spec. Metal lichid dintr-un cuptor de topit în timpul unui ciclu de topire sau de elaborare. 2. (Reg.) Slănină subțire (de pe burta porcului) care se topește pentru a se obține din ea untură; mâncare preparată din bucățele de carne desprinse de pe slănină și prăjite cu ceapă tocată. – Topi + suf. -tură.

TOPITURĂ, topituri, s. f. 1. Substanță lichidă obținută prin topirea unei substanțe solide. ♦ Spec. Metal lichid dintr-un cuptor de topit în timpul unui ciclu de topire sau de elaborare. 2. (Reg.) Slănină subțire (de pe burta porcului) care se topește pentru a se obține din ea untură; mâncare preparată din bucățele de carne desprinse de pe slănină și prăjite cu ceapă tocată. – Topi + suf. -tură.

topitură sf [At: BIBLIA (1688), 2792/ll / Pl: ~ri / E: topi + ~(i)tură] 1 Substanță lichidă obținută prin topirea (1) unor corpuri solide. 2 (Spc) Metal lichid dintr-un cuptor de topit1 (1) în timpul unui ciclu de topire sau de elaborare. 3 (Îvr) Obiect lucrat (turnat) din metal topit2 (1). 4 (Îvr) Soluție. 5 (Îrg) Topire (6). 6 (Reg) Untură obținută din slănină topită2 (1). 7 (Reg) Mâncare preparată din bucățele de carne desprinse de pe slănină și prăjite cu ceapă tocată. 8 (Reg) Friptură de porc. 9 (Reg; îla) Cu ~ Cu mâncăruri bune.

TOPITURĂ, topituri, s. f. 1. Lichid obținut prin topirea unei substanțe solide. 2. (Regional) Slănină subțire (de pe burta porcului) care se topește pentru a se obține din ea untură; mîncare preparată din bucățele de carne desprinse de pe slănină și prăjite cu ceapă tocată mărunt. Gospodarii stau la vetrele lor și pregătesc mămăliga și topitura. SADOVEANU, B. 111. Înghițea felie după felie și întingea în topitură bucăți mari de mămăligă. id. ib. 95.

TOPITURĂ ~i f. 1) Masă lichidă, obținută prin topire; substanță topită. 2) Grăsime de porc topită pentru untură. [G.-D. topiturii; Var. tochitură] /a topi + suf. ~tură

topitúră f., pl. ĭ. Nord. Fam. Cu topitură, cu mîncărĭ topite (unt, slănină ș. a.), adică „cu mîncărĭ bune, cu masă mare, strașnic”: bal cu topitură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

topitură (substanță lichidă) s. f., g.-d. art. topiturii; pl. topituri

topitură (substanță lichidă) s. f., g.-d. art. topiturii; pl. topituri

topitură s. f., g.-d. art. topiturii; pl. topituri

topitură/tochitură (mâncare) s. f., g.-d. art. topiturii/tochiturii; pl. topituri/tochituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TOPITURĂ s. v. magmă.

Intrare: topitură
topitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • topitură
  • topitura
plural
  • topituri
  • topiturile
genitiv-dativ singular
  • topituri
  • topiturii
plural
  • topituri
  • topiturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

topitură, topiturisubstantiv feminin

  • 1. Substanță lichidă obținută prin topirea unei substanțe solide. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. prin specializare Metal lichid dintr-un cuptor de topit în timpul unui ciclu de topire sau de elaborare. DEX '09 DEX '98
  • 2. regional Slănină subțire (de pe burta porcului) care se topește pentru a se obține din ea untură; mâncare preparată din bucățele de carne desprinse de pe slănină și prăjite cu ceapă tocată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Gospodarii stau la vetrele lor și pregătesc mămăliga și topitura. SADOVEANU, B. 111. DLRLC
    • format_quote Înghițea felie după felie și întingea în topitură bucăți mari de mămăligă. SADOVEANU, B. 95. DLRLC
etimologie:
  • Topi + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.