mâzgălitură sf [At: GHEREA, ST. CR I, 192 / V: (reg) măz~ / Pl: ~ri / E: mâzgăli + -tură] 1-2 Murdărire (1, 3). 3 Spălare superficială, care nu îndepărtează murdăria Si: mâzgăleală (3). 4 Muruire (1). 5 Scriere, pictură, desen neglijente sau neîndemânatice Si: mâzgăleală (5). 6 (Ccr) Scriere, pictură sau desen executate neîndemânatic și murdar Si: mâzgăleală (6). 7 (Fig) Operă literară sau plastică lipsită de valoare Si: mâzgăleală (7).

MÂZGĂLITURĂ ~i f. 1) v. A MÂZGĂLI. 2) Loc mâzgălit, murdar (în caiet, pe o carte etc.). 3) fig. Lucrare de artă sau scriere lipsită de orice valoare. /a mâzgăli + suf. ~tură

măzgălitură sf vz mâzgălitură

zmângălitură^[1] sf vz mâzgălitură

MÎZGĂLITURĂ, mîzgălituri, s. f. Scriere, pictură sau desen neîndemînatic și murdar. Are niște creioane colorate, de ceară, bune pentru mîzgăliturile lui. C. PETRESCU, R. DR. 71. ♦ Fig. Operă literară sau plastică fără valoare, compusă fără talent.

măzgălitură f. lucrarea și efectul măzgălirii.

mîzgălitúră f., pl. ĭ. Efectu mîzgăliriĭ, pată pe cărțĭ, pe caĭete: copiiĭ fac mîzgăliturĭ pe cărțĭ.

mâzgălitură s. f., g.-d. art. mâzgăliturii; pl. mâzgălituri

mâzgălitură s. f., g.-d. art. mâzgăliturii; pl. mâzgălituri

mâzgălitură s. f., g.-d. art. mâzgăliturii, pl. mâzgălituri

MÂZGĂLITURĂ s. mâzgăleală. (Desenul era o simplă ~.)

MÎZGĂLITURĂ s. mîzgăleală. (Desenul era o simplă ~.)

MĂZGĂLITURĂ s. f. v. mîzgălitură.

MÎZGĂLITÚRĂ s. f. Faptul de a m î z g ă l i; (concretizat) scriere, pictură sau desen executate neîndemînatic și murdar; fig. operă literară sau plastică lipsită de valoare; mîzgăleală. Toate producțiunile artistice (vorbim de artă, nu de mîzgălituri. . .) se reduc . . . la înrîurirea mijlocului natural și a celui social. GHEREA, ST. CR. I, 292. Are niște creioane colorate, de ceară, bune pentru măzgăliturile lui. C. PETRESCU, R. DR. 71. Ai mai scris versuri?. . . Ai ceva mîzgălituri la tine ? STANCU, R. A. IV, 353. – Pl.: mîzgălituri. - Și: (regional) măzgălitúră s. f. – Mîzgăli + suf. -tură.