MÎZGĂLITÚRĂ s. f. Faptul de a m î z g ă l i; (concretizat) scriere, pictură sau desen executate neîndemînatic și murdar; fig. operă literară sau plastică lipsită de valoare; mîzgăleală. Toate producțiunile artistice (vorbim de artă, nu de mîzgălituri. . .) se reduc . . . la înrîurirea mijlocului natural și a celui social. GHEREA, ST. CR. I, 292. Are niște creioane colorate, de ceară, bune pentru măzgăliturile lui. C. PETRESCU, R. DR. 71. Ai mai scris versuri?. . . Ai ceva mîzgălituri la tine ? STANCU, R. A. IV, 353. – Pl.: mîzgălituri. - Și: (regional) măzgălitúră s. f. – Mîzgăli + suf. -tură.