opțiuni
  • info

10 definiții pentru ierbărit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IERBĂRIT s. n. Impozit perceput în Țara Românească, în sec. XVII-XVIII, de la negustorii de vite și de la măcelari; impozit perceput pentru pășunatul vitelor. – Iarbă + suf. -ărit.

IERBĂRIT s. n. Impozit perceput în Țara Românească, în sec. XVII-XVIII, de la negustorii de vite și de la măcelari; impozit perceput pentru pășunatul vitelor. – Iarbă + suf. -ărit.

ierbărit sn [At: (a. 1685) N. IORGA, BUL. COM. IST. V, 212 / V: er~ / Pl: ~uri / E: iarbă + -ărit] 1 (Înv) Impozit perceput în Țara Românească, în sec. XVII-XVIII, de la negustorii de vite și de la măcelari. 2 (Înv) Impozit pentru pășunat, plătit de ciobani, la trecerea granițelor uneia dintre țările române. 3 (Reg) Taxă plătită de ciobani proprietarului unui izlaz. 4 (Reg) Drept de pășunat. 5 (Reg) Loc destinat pentru pășunatul vitelor. 6 (Reg) Teren nearabil, pe care crește numai iarbă. 7 (Reg) Teren pe care crește iarbă pentru cosit. 8 (Reg) Păscut al oilor. 9 (Reg) Iarbă pe care o pasc oile. 10 (Reg) Hrănire a vitelor cu ierburi proaspăt cosite. 11 (Reg) Bani pentru băutură ceruți de prietenii mirelui, la plecarea din casa părintească a miresei.

IERBĂRIT s. n. 1. (Rar) Loc destinat pentru pășunea vitelor. V. pășune, imaș. Aceste pămînturi se zic... ierbărit, dacă se iau pentru vite. I. IONESCU, M. 285. 2. (Învechit) Impozit pentru pășunat. Cîte 7 lei de capul de vită pentru ierbărit. I. IONESCU, P. 322.

ierbărit n. od. dare pentru pășunatul vitelor.

ĭerbărít n., pl. urĭ. Bir. p. pășunatu vitelor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ierbărit s. n.

ierbărit s. n.

ierbărit s. n. (sil. ie-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IERBĂRIT s. v. imaș, izlaz, pășune.

ierbărit s. v. IMAȘ. IZLAZ. PĂȘUNE.

Intrare: ierbărit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ierbărit
  • ierbăritul
  • ierbăritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • ierbărit
  • ierbăritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ierbăritsubstantiv neutru

  • 1. Impozit perceput în Țara Românească, în secolele XVII-XVIII, de la negustorii de vite și de la măcelari; impozit perceput pentru pășunatul vitelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cîte 7 lei de capul de vită pentru ierbărit. I. IONESCU, P. 322. DLRLC
  • 2. rar Loc destinat pentru pășunea vitelor. DLRLC
    sinonime: imaș izlaz pășune
    • format_quote Aceste pămînturi se zic... ierbărit, dacă se iau pentru vite. I. IONESCU, M. 285. DLRLC
etimologie:
  • Iarbă + sufix -ărit. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.