opțiuni
  • info

18 definiții pentru pășune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂȘUNE, pășuni, s. f. 1. Loc acoperit cu vegetație ierboasă perenă, unde pasc vitele. ♦ P. restr. Vegetație ierboasă, iarbă (de pe locul unde pasc vitele). 2. (Înv. și reg.) Păscut, pășunat. [Var.: (înv. și pop.) pășună s. f.] – Lat. pastio, -onis.

PĂȘUNE, pășuni, s. f. 1. Loc acoperit cu vegetație ierboasă perenă, unde pasc vitele. ♦ P. restr. Vegetație ierboasă, iarbă (de pe locul unde pasc vitele). 2. (Înv. și reg.) Păscut, pășunat. [Var.: (înv. și pop.) pășună s. f.] – Lat. pastio, -onis.

pășune sf [At: PSALT. HUR. 682/11 / V: (reg) ~nă, părș~ / E: ml pastio, -onem] 1 Loc acoperit cu vegetație ierboasă perenă, unde pasc3 vitele Si: (pop) păscătoare (2), (îrg) pascom, pașă2, păștiune (reg) păscălău2, păscăneț, păscătorie, păscătură, pășunare (2) pășunat (2), pășunet Vz imaș, izlaz, suhat. 2 (Prc) Vegetație ierboasă. 3 (Îrg) Pășunat (1).

PĂȘUNE, pășuni, s. f. Loc acoperit cu iarbă, unde pasc vitele; suhat, imaș, izlaz. Făt-Frumos a încălicat iarăși pe iapă și a plecat cu ea spre pășune. POPESCU, B. IV 26. Fata... în ziua aceea s-a întors cu oile de la pășune mai tîrziu ca de obicei. CARAGIALE, O. III 194. ♦ Iarba de pe locul unde pasc vitele. Pășune bună. – Variantă: (învechit și popular) pășună s. f.

PĂȘUNE ~i f. Teren necultivat acoperit cu vegetație ierboasă, unde pasc vitele; toloacă; imaș; izlaz; suhat. /<lat. pastio, ~onis

pășune f. câmp de păscut. [Lat. PASTIONEM].

pășúne f. (maĭ vachĭ păștĭúne, cum maĭ zic azĭ Țiganiĭ din est, d. lat. pástio, -ónis, acțiunea de a paște, pășune; it. pasciona, fr. paisson). Loc unde pasc vitele. V. imaș.

PĂȘUNĂ s. f. v. pășune.

părșune sf vz pășune

pășună sf vz pășune

pășune-model s. f. Islaz care poate servi drept model ◊ „Transformarea acestora [a 866 ha] într-o pășune-model.” R.l. 8 III 67 p. 3; și emisiune radio 5 V 74 (din pășune + model)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pășune s. f., g.-d. art. pășunii; pl. pășuni

pășune s. f., g.-d. art. pășunii; pl. pășuni

pășune s. f., g.-d. art. pășunii; pl. pășuni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂȘUNE s. v. păscut, pășunare, pășunat.

PĂȘUNE s. imaș, izlaz, (pop.) păscătoare, suhat, (înv. și reg.) păștiune, siliște, (reg.) ierbărit, păscălău, păscăneț, păscătorie, păscătură, pășunare, pășunat, pășunet, prelucă, suhăție, (prin Ban. și Transilv.) sit, (Munt. și Olt.) tabun. (Vitele pasc pe ~.)

pășune s. v. PĂSCUT. PĂȘUNARE. PĂȘUNAT.

PĂȘUNE s. imaș, izlaz, (pop.) păscătoare, suhat, (înv. și reg.) păștiune, siliște, (reg.) ierbărit, păscălău, păscăneț, păscătorie, păscătură, pășunare, pășunat, pășunet, prelucă, suhăție, (prin Ban. și Transilv.) sit, (Munt. și Olt.) tabun. (Vitele pasc pe ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pășune (pășuni), s. f. – Loc unde pasc vitele. – Mr. pășune, istr. pășure. Lat. pastiōnem (Pușcariu 1285; Candrea-Dens., 1354; REW 6278), cf. și paște, păstor. – Der. pășuna, vb. (a paște); pășuneală, s. f. (păscut); pășunat, s. n. (păscut).

Intrare: pășune
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pășune
  • pășunea
plural
  • pășuni
  • pășunile
genitiv-dativ singular
  • pășuni
  • pășunii
plural
  • pășuni
  • pășunilor
vocativ singular —
plural —
pășună substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pășună
  • pășuna
plural
  • pășuni
  • pășunile
genitiv-dativ singular
  • pășuni
  • pășunii
plural
  • pășuni
  • pășunilor
vocativ singular —
plural —
părșune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pășune, pășunisubstantiv feminin

  • 1. Loc acoperit cu vegetație ierboasă perenă, unde pasc vitele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: imaș izlaz suhat
    • format_quote Făt-Frumos a încălicat iarăși pe iapă și a plecat cu ea spre pășune. POPESCU, B. IV 26. DLRLC
    • format_quote Fata... în ziua aceea s-a întors cu oile de la pășune mai tîrziu ca de obicei. CARAGIALE, O. III 194. DLRLC
    • 1.1. prin restricție Vegetație ierboasă, iarbă (de pe locul unde pasc vitele). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: iarbă
      • format_quote Pășune bună. DLRLC
  • 2. învechit regional Păscut, pășunare, pășunat. DEX '09 DEX '98
    sinonime: păscut pășunare pășunat
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.