2 intrări
34 de definiții
din care- explicative (22)
- morfologice (7)
- relaționale (4)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HÂRCÂIT s. n. (Pop.) Faptul de a hârcâi; hârâială. [Var.: hărcăit s. n.] – V. hârcâi.
hârcâit2, ~ă a [At: MDA ms / Pzi: ~iți, ~e / E: hârcâi] 1 Expectorat. 2 (D. un perete) Zgâriat prin râcâire cu ceva. 3 Frecat (cu nisip).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hârcâit1 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 62 / Pl: ~uri / E: hârcâit] 1 Hârâire (2). 2-4 Hârcâire (2-4). 5 Expectorație. 6-7 Hârcâire (6-7).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HÂRCÂIT s. n. Faptul de a hârcâi; hârâială. [Var.: hărcăit s. n.] – V. hârcâi.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HĂRCĂIT s. n. v. hârcâit.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂRCĂIT s. n. v. hârcâit.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HÂRCĂI vb. IV v. hârcâi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÂRCÂI, hârcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăi vb. IV] – Formație onomatopeică.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hărcăit sn vz hârcâit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hârcăi v vz hârcâi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hârcâi [At: ANON. CAR. / V: ~căi, ~coi / Pzi: ~esc / E: fo cf hârâi, hor(c)ăi] 1 vz A hârăi (2). 2 vi (Spc) A avea respirația hârâitoare a tuberculoșilor. 3 vz (Spc) A horcăi (1). 4 vz A tuși din piept. 5 vti A expectora. 6 vt A zgâria un perete, râcâindu-l cu ceva. 7 vt A freca (cu nisip).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hârcoi v vz hârcâi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
râcâi3 v vz hârcâi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HÂRCĂI vb. IV V. hârcâi.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HÂRCÂI, hârcâi, vb. IV. Intranz. A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăi vb. IV] – Formație onomatopeică.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HĂRCĂIT s. n. v. hîrcîit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÎRCĂI vb. IV v. hîrcîi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÎRCÎI, hîrcîiesc și hîrcîi, vb. IV. Intranz. A respira greu, producînd un zgomot răgușit și hîrîitor; a horcăi. (Atestat în forma hîrcăi) Căzu răsturnat pe spate, hîrcăind de turbare și de mînie. NEGRUZZI, S. I 162. – Variantă: hîrcăi vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÎRCÎIT s. n. Faptul de a hîrcîi și zgomotul produs de cel care hîrcîie; horcăit. (Atestat în forma hărcăit) Aud un grozav hărcăit, pe canapeluța unde el dormea... Era în spasmele agoniei. NEGRUZZI, S. I 62. – Variantă: hărcăit s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A HÂRCÂI hârcâi intranz. A răsufla greu scoțând sunete răgușite, hârâitoare. ~ de mânie. /<Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hârcăì v. Mold. a tuși năbușit (de slăbiciune). [Onomatopee]. V. horcăì.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hîrcîĭ, V. horcăĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hórcăĭ și hîrcîĭ v. intr. (vsl. *hŭrhati și hrakati, bg. hŭrkam, sîrb. hrkati, rkati, rut. harkotiti, rus. hórkatĭ și hrákatĭ, cam a. î., krĭúkatĭ, a grohăi, fýrkatĭ, a sforăi; ung. korkanni, horkantani, horkolni, a horăi, a horcăi, horkintani, a-țĭ da sufletu, hörögni, höregni, a horcăi. V. cîrceag, harhat, hraconit și rîcîĭ). Răsuflu greŭ (ca omu gîtuit orĭ aproape de moarte). – Și horcănesc, horconesc, horogesc (după ung.) și horcotesc (după rut.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hârcâit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hârcâit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hârcâit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hârcâi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. hârcâi, 3 hârcâie, imperf. 1 hârcâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să hârcâi, 3 să hârcâie corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hârcâi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hârcâie, imperf. 3 sg. hârcâia; conj. prez. 3 să hârcâie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hârcâi vb., ind. și conj. prez. 3 hârcâie, imperf. 3 sg. hârcâia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hîrcîi (ind. prez. 3 sg. și pl. hîrcîie)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HÂRCÂIT s. v. hârâială.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HÂRCÂI vb. v. hârâi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HÎRCÎI vb. a hîrîi, a horcăi. (Nu mai ~ atîta!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÎRCÎIT s. hîrcîială, hîrîială, horcăială.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
hârcâi, hârcâi, vb. IV (reg.) 1. a răsufla cu greu; a hârâi, a tuși înăbușit. 2. a zgâria un perete, a râcăi; a șurlăi.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V343) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V408) Surse flexiune: DLRLC | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V408) Surse flexiune: DLRLC | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
hârcâitsubstantiv neutru
-
- Aud un grozav hărcăit, pe canapeluța unde el dormea... Era în spasmele agoniei. NEGRUZZI, S. I 62. DLRLC
-
etimologie:
- hârcâi DEX '98 DEX '09
hârcâi, hârcâiverb
- 1. A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Căzu răsturnat pe spate, hîrcăind de turbare și de mînie. NEGRUZZI, S. I 162. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09