3 intrări
40 de definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (9)
- relaționale (8)
- etimologice (1)
- specializate (2)
- enciclopedice (3)
- argou (7)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GUȘĂ, guși, s. f. 1. (La păsări) Porțiune mai dilatată, în formă de pungă, a esofagului, în care alimentele stau câtva timp înainte de a trece în stomac. ◊ Compus: gușa-porumbului (sau -porumbelului) = a) plantă erbacee cu frunze opuse și ascuțite, cu flori albe-verzui, cu fructul în formă de bobițe negre (Cucubalus baccifer); b) plantă erbacee cu flori albe, cu fructul o capsulă (Silene cucubalus); c) odolean. 2. (La animalele amfibii) Pielea de sub maxilarul inferior, care ajută, împreună cu mușchii respectivi, la respirație. ♦ (La reptile) Bărbie. 3. (La oameni) Umflătură patologică formată în partea anterioară a gâtului prin mărirea glandei tiroide; boală care provoacă această umflătură. 4. Cută de grăsime care atârnă sub bărbie la unele persoane. 5. (Fam.) Gât. ♦ Gâtlej. ◊ Expr. A râde din gușă = a râde afectat, forțat. A vorbi din gușă = a) a vorbi gros; b) a vorbi afectat. 6. Partea de sub gât a unei blăni sau a unei piei. 7. (În sintagma) Gușă de conductă = cută care se formează uneori la curbarea unei țevi. – Lat. geusiae.
GUȘĂ, guși, s. f. 1. (La păsări) Porțiune mai dilatată, în formă de pungă, a esofagului, în care alimentele stau câtva timp înainte de a trece în stomac. ◊ Compus: gușa-porumbului (sau -porumbelului) = a) plantă erbacee cu frunze opuse și ascuțite, cu flori albe-verzui, cu fructul în formă de bobițe negre (Cucubalus baccifer); b) plantă erbacee cu flori albe, cu fructul o capsulă (Silene cucubalus); c) odolean. 2. (La animalele amfibii) Pielea de sub maxilarul inferior, care ajută, împreună cu mușchii respectivi, la respirație. ♦ (La reptile) Bărbie. 3. (La oameni) Umflătură patologică formată în partea anterioară a gâtului prin mărirea glandei tiroide; boală care provoacă această umflătură. 4. Cută de grăsime care atârnă sub bărbie la unele persoane. 5. (Fam.) Gât. ♦ Gâtlej. ◊ Expr. A râde din gușă = a râde afectat, forțat. A vorbi din gușă = a) a vorbi gros; b) a vorbi afectat. 6. Partea de sub gât a unei blăni sau a unei piei. 7. (În sintagma) Gușă de conductă = cută care se formează uneori la curbarea unei țevi. – Lat. geusiae.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
gușă sf [At: ANON. CAR. / V: ~șe / Pl: ~și / E: ml geusiae] 1 (Fam) Gât. 2 (La păsări) Porțiune mai dilatată, în formă de pungă, a esofagului, în care alimentele stau câtva timp înainte de a trece în stomac. 3 (Pop; îlv) A se umfla în ~ A se mândri. 4 (Fam; îal) A se răsti. 5 (Reg; îc) ~-porumbului (sau ~-porumbelului) Plantă erbacee cu frunze opuse și ascuțite, cu flori albe-verzui, cu fructul în formă de bobițe negre (Cucubalus baccifer). 6 (Reg; îac) Plantă erbacee cu flori albe, cu fructul o capsulă (Silene cucubalus). 7 (Reg; îac) Odolean (Valeriana dioica). 8 (Reg; îac) Odolean (Valeriana officinalis). 9 (Reg; la albine) Organ în care se prelucrează nectarul. 10 (La oameni) Umflătură patologică formată în partea anterioară a gâtului prin mărirea glandei tiroide. 11 Boală care provoacă gușa (10). 12 (Pop; lpl) Gâlci. 13 Cută de grăsime care atârnă sub bărbie la unele persoane. 14 Gâtlej. 15 (Reg) Boală (la vite și ovine) manifestată prin tuse. 16 (La animale amfibii) Pielea de pe maxilarul inferior, care ajută, împreună cu mușchii respectivi, la respirație. 17 (La reptile) Bărbie. 18 Partea de sub gât a unei blăni sau a unei piei. 19 (Glg) Incrustații ale unor cristale de naturi diferite într-un mineral. 20 (Reg) Nod al caierului. 21 (Fig) Loc în care începe o vale să se lărgească. 22 (Îe) A râde din ~ A râde afectat, forțat. 23 (Îe) A vorbi din ~ A vorbi gros. 24 (Îae) A vorbi afectat. 25 (Îs) ~ de conductă Cută care se formează uneori la curbarea unei țevi. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GUȘĂ, guși, s. f. 1. (La păsări) Pungă pe traiectul esofagului, în care alimentele stau cîtva timp înainte de a trece în stomac. [Păsărica] ciripi, întîi înăbușită, din gușă, apoi mai prelung, mai dulce, cum nu auzise frunza cintec. GÎRLEANU, L. 41. Vulturul se repezi la fîntînă și-i aduse apă în gușă. ISPIRESCU, L. 329. Găina cu grăuntele umple gușa de bucate (= puțin cîte puțin se dobîndesc multe). ◊ Compus: gușa-porumbului (sau porumbelului) = nume dat mai multor plante erbacee din familia garoafei. 2. (La amfibii) Pielea de sub maxilarul inferior, care, împreună cu mușchii respectivi, ajută la respirație. Un buratec verde cere ploaie la o tufă de zmeură, zbătîndu-și gușa albă. SADOVEANU, N. P. 98. ♦ (La reptile) Bărbia, de obicei altfel colorată decît restul corpului. Acea șopîrlă îl privea țintă cu ochi de topaz și gușa albă îi creștea și-i descreștea într-o mișcare domoală. SADOVEANU, N. P. 232. 3. (La oameni) Umflătură care se formează în partea de dinainte a gîtului (la mijloc sau lateral) și care e produsă de mărirea glandei tiroide; boala care provoacă această umflătură. Se știe că gușa endemică nu este o problemă de laborator, ci una de sănătate a milioane de oameni. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 11/3. Părintele Dumitru... avea o gușă la gît cît o ploscă de cele mari. CREANGĂ, O. A. 45. 4. Partea grasă care atîrnă sub bărbie la unele persoane. [Femeia] își lăsă bărbia pe gușa de grăsime. DUMITRIU, N. 175. Sătul de aur ca o căpușă De sînge, boierul se plînge, Mîngîindu-se pe gușă. BENIUC, V. 137. Căpitanul se scărpină pe gușă. DELAVRANCEA, S. 125. 5. Gît. Cine știe ceva, cine a văzut ceva, trebuie să spuie tot, să-l apucăm de gușă pre bandit. DUMITRIU, V. L. 31. ♦ Gîtlej. ◊ Expr. A rîde din gușă = a rîde afectat. Bărbat îndrăzneț a cuprins-o strîns; i-a presărat din mănunchiul de flori pulbere de aur, rîzînd numai din gușă ca un hulub. SADOVEANU, N. P. 105. A vorbi din gușă = a vorbi gros, cu o tonalitate închisă; fig. a vorbi afectat. Ce-i în gușă, și-n căpușă v. căpușă. Scoate (tot) din gușă = spune repede tot ce ai de spus. 6. Parte a unei blăni (sau a unei piei argăsite) care se găsește sub gît. 7. (Tehn.; în expr.) Gușă de conductă = cută care se formează uneori la curbarea unei țevi, în locul în care se comprimă materialul prin încălzire. 8. Fig. Loc unde se lărgește o vale. Bădiță, ce livede e asta? – îl întrebam, trecînd prin niște guși de văi care mă îmbătau cu dulcele lor miros de fîn proaspăt cosit. ODOBESCU, S. III 173.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GUȘĂ ~i f. 1) (la păsări) Porțiune dilatată (în formă de pungă) a esofagului, în care stă hrana înainte de a trece în stomac. * ~a-porumbelului (sau porumbului) a) plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori albe-verzui și cu frunze negre, strălucitoare; b) plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori albe, dispuse în panicul, și cu fructe capsule. 2) (la animale amfibii) Porțiune de pe pielea maxilarului inferior, care ajută la respirație. 3) (la reptile) Bărbie, de obicei de altă culoare decât cea a corpului. 4) (la oameni) Umflătură (în partea de dinainte a gâtului) formată ca urmare a creșterii excesive și patologice a glandei tiroide. 5) (la unii oameni) Cută de grăsime sub bărbie. 6) fam. Parte inferioară a gâtului; gâtlej. /<lat. geusial
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GUȘĂ s. f. (Trans. SV) Gîtlej. Scrîșcă din dinți și-și gătesc gușa. VCC, 49. Să-mi ud o dată gușea. OG, 391; cf. VCC, 13, 26. Etimologie: lat. geusiae. Cf. g î r l a n, g î r t a n, g u ș t e r.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
gușă f. 1. umflătura moale ce se formează pe dinaintea gâtului, comună în părțile muntoase; 2. buzunarul de sub gât al păsărilor și în care se grămădesc alimentele înainte de a ajunge în stomac; 3. îndoitura bărbiei (de grăsime); 4. fam. gât; 5. partea pântecelui la o blană: vulpe cu gușa albă. [Albanez GUȘĂ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gúșă (est) și gúșe (vest) f., pl. ĭ (rudă cu litv. gussys, ĭadeș, sternu păsărilor, gužys, gușă, letic gusa, gușă, care e rudă cu latino-galicu geusiae, obrajĭ, it. gozzo, fr. gosier, gîtlej. D. rom. vine alb. gušă, sîrb. bg. rut. gúša, ung. gusa, ngr. gkússa. V. suguș). Partea de supt bărbie și care e cu atît maĭ unflată cu cît omu e maĭ gras. O boală care face să se unfle această parte a corpuluĭ din cauza ipertrofiiĭ glandeĭ tiroide, ceĭa ce se întîmplă pin regiunile muntoase. Buzunar format în esofagu păsărilor (și al insectelor) în care alimentele staŭ cît-va timp în ainte de a trece în rînză. (Galinaceele aŭ gușă mare). Locu unde firu de lînă tors e maĭ gros din cauza grămădiriĭ scameĭ. A-țĭ umplea gușa, a mînca mult, (fig.) a te îmbogăți. Gușa porumbuluĭ, beșicoasă, o plantă; plescaiță, altă plantă. O coloare schimbăcĭoasă după lumină, cum e gușa unor porumbĭ, între roș închis lucitor și violet.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gușe sf vz gușă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BĂȘICOS l. adj. Care are multe bășici, acoperit cu bășici. II. BĂȘICOASĂ sf. 🌿 1 Copăcel înalt de 2-3 metri, cu flori galbene, se cultivă prin grădini ca plantă ornamentală; frunzele și semințele, foarte amare, posedă proprietăți purgative (Colutea arborescens) (🖼 407) ¶ 2 = GUȘA-PORUMBULUI2.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
gușa porumbului f. 1. Bot. odolean; 2. nuanță de coloare între roș și pătlăginiu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
gușă s. f., art. gușa, g.-d. art. gușii; pl. guși
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
gușă s. f., art. gușa, g.-d. art. gușii; pl. guși
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gușă s. f., art. gușa, g.-d. art. gușii; pl. guși
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gușă, pl. guși
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
gușă, -și.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
gușa-porumbelului (plantă) s. f. art., g.-d. art. gușii-porumbelului
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
gușa-porumbului (plantă) (reg.) s. f. art., g.-d. art. gușii-porumbului
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
!gușa-porumbului/gușa-porumbelului (plantă) s. f. art., g.-d. art. gușii-porumbului/gușii-porumbelului
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gușa-porumbului / gușa-porumbelului (bot.) s. f., g.-d. art. gușei-porumbului / gușei-porumbelului
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GUȘĂ s. 1. (MED.) gușă endemică = distrofie endemică tireopată; gușă exoftalmică v. boala lui Basedow. 2. (ANAT.) bărbie. (~ la reptile.) 3. (ORNIT.) gușă-roșie v. măcăleandru. 4. (BOT.) gușa-porumbelului = a) (Cucubalus baccifer) (reg.) plescaiță, gușa-porumbului; b) (Silene cucubalus) (reg.) bășicoasă, gușa-porumbului.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GUȘĂ s. v. beregată, gât, gâtlej, grumaz, jurubiță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gușă s. v. BEREGATĂ. GÎT. GÎTLE.J. GRUMAZ. JURUBIȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GUȘĂ s. 1. (MED.) gușă exoftalmică = bazedov, boala lui Basedow. 2. (ANAT.) bărbie. (~ la reptile.) 3. (ORNIT.) gușă-roșie (Erithacus rubecula rubecula) = măcăleandru, (reg.) pietruș, prigoare. 4. (BOT.) gușa-porumbelului = a) (Cucubalus baccifer) (reg.) plescaiță, gușa-porumbului; b) (Silene cucubalus) (reg.) bășicoasă, gușa-porumbului.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GUȘA-PORUMBELULUI s. v. odolean.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GUȘA-PORUMBULUI s. v. gușa-porumbelului, odolean.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gușa-porumbelului s. v. ODOLEAN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gușa-porumbului s. v. GUȘA-PORUMBELULUI. ODOLEAN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
gușă (-și), s. f. – 1. Gît, gîtlej. – 2. La păsări, porțiune în formă de pungă unde se păstrează în timp alimentele. – 3. La oameni, bărbie dublă. – 4. La oameni, umflătură patologică în partea de jos a gîtului. – 5. Boală a oilor. – 6. Nod făcut în caierul de lînă. – Mr., megl. gușă, istr. gușę. Lat. geusiae, probabil redus la *gusia, cf. alb. gušë, it. gozzo (piem. goso, lom. goss), fr. gosier (Meyer-Lübke, ZRPh., XXI, 199; Pușcariu 747; REW 3750; Pascu, I, 97; Pascu, Beiträge, 10). Celelalte explicații nu sînt satisfăcătoare: din fondul autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 9); din lat. guttur (Cihac, I, 133); din bg. gušĭ (Cihac, II, 131; Conev 55); din alb. gušë (Miklosich, Fremdw., 91; Densusianu, Rom., XXXIII, 279; cf. Philippide, II, 716; Rosetti, II, 118), din gr. γϰούσα, participiu de la ἄγχω (Höeg 125); de la gurgușe < lat. gurgustium; ca it. gorgozzo < gozzo (Pușcariu, Dacor., IV, 324); anterior indoeurop. (Lahovary 329). Der. gușa, vb. (a face gușă); gușat, s. m. (persoană care are gușă); gușui, vb. (Olt., Trans., a strangula, a se îneca); răguși, vb. (a-și îngroșa vocea), cu pref. ră(s)- (după Cihac, II, 522, din mag. rekedni); răgușeală, s. f. (îngroșare a vocii); sugușa, vb. (Trans., a sugruma, a se îneca; a grăbi, a presa), cu pref. su(b)-; străguși, vb. (Mold., a se îneca), cu pref. stră-. – Din. rom. provin ngr. γϰοῦσα (Meyer, Neugr. St., II, 23; Murnu, Lehnw., 25), bg. guš(a), sb. guša (sec. XVIII, cf. Daničič, III, 513), sb. gušan „varietate de porumbel”, rut. guši (Berneker 363; Capidan, Raporturile, 202; Petrovici, Dacor., X, 144), alb. gušë, mag. gusa, țig. gusa (cf. Wlislocki 88).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
gușă, gușe, s.f. – 1. (med.) Umflătură a gâtului, prin mărirea glandei tiroide. 2. Pielea ce atârnă la vite sub gât. 3. Fire de tors strânse pe degetele mâinii în formă de cerc, spre a servi la împletitul unui brâu. 4. Umflăturile de la trunchiurile arborilor. ♦ (onom.) Gușa, Gușu, nume de familie în Maramureș. – Lat. guesiae, probabil redus la *gusia (Pușcariu, Pascu, DER, DEX, MDA); Cuvânt autohton (Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș, Vraciu, Miklosich), cf. alb. gushë, din i.-e. *geu- „a încovoia, a strâmba, a bolti”, cu suf. -s- (Russu, 1970). Cuv. rom. > ngr. gkússa (Meyer, cf. DER), bg. guša, srb. guša, ucr. guši (Berneker, Capidan cf. DER), alb. gušë (Scriban), magh. gusa (Wlislocki, cf. DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gușă, -e, s.f. – 1. (med.) Umflătură a gâtului, prin mărirea glandei tiroide. 2. Fire de tors strânse pe degetele mâinii în formă de cerc, spre a servi la împletitul unui brâu. 3. Umflăturile de la trunchiurile arborilor. – Cuvânt autohton (Philippide 1928, Rosetti 1962, Russu 1981, Brâncuși 1983).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
GUȘĂ subst. – GUȘAT adj. 1. Gușa b. (16 B V 62); – popa (17 B I 71); – ard. (Pușc.). 2. Gușe, Mușat (17 B IV 249). 3. Gușu pren. (Buc); – ard.; – ar. (Cara 23); Caragiani îl dă ca ipocoristic din Tegu < Sterghiu (Cara 26); Gușul, mold. (C Ștef; 16 A I 195; BCI VIII 9); Guș/a, -e, -u se pot explica și din Neguș, v. Neagu IV 10. 4. Gușoiul și Gușoeni ss. 5. Gușăilă (Vr); Gușeilă, Ion (17 A IV 102). 6. Gușat, loan (Met 146); Gușetoiu olt.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SILENE L., GUȘA PORUMBELULUI, SILENE, fam. Caryophyliaceae. Gen originar de pe tot globul, peste 30 specii, erbacee pînă. la semilemnoase, anuale, bienale: sau vivace, mici, tufoase. Frunze simple, întregi, opuse. Flori hermafrodite, rar unisexuate, radiare, roșii, albe, simple, sau învoalte (caliciul mai lung decît lat, cu, 5 sepale unite dînd naștere unui tub și pînă la 80 nervuri, 5 petale, uneori unghiulate, cu sau fără inel de peri la bază, 10 stamine, 3 stile, ovar cu 3-5 compartimente numai la bază, în rest o singură lojă), în inflorescențe cimoase, bogate în flori. Fruct, capsulă. Număr mare de semințe rotunde sau reniforme.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ce-i în gușă și-n căpușă – se zice despre o persoană sinceră, care nu vorbește cu ocolișuri și-ți spune în față tot ce are de spus. La prima vedere, această expresie românească pare simplă și n-ar solicita explicații, dacă prin „gușă” se înțelege că-i vorba de gură, iar prin „căpușă”, că-i vorba de cap. Adică: ce-i în cap, e și în gură; ce-i în minte, e și pe buze! luliu Zanne, însă, în Proverbele românilor, consideră că această expresie s-a născut din comparația cu mugurul viței de vie, care se numește căpușă și începe a se deschide de cum se dezgroapă vița. Gura omului care și ea se deschide sinceră, la lumină, se aseamănă deci cu căpușa viței de vie. Un înveliș poetic pentru o deprindere destul de prozaică! FOL.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a cânta la flautul cu gușă/ la taragot expr. a practica felația.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a fi tare în gușă expr. (peior.) a fi bogat.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a i se umfla gușa expr. (intl.) a consimți să mărturisească.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a merge pe biteș / pe blat / pe burtă / pe gușă / pe șest expr. 1. a păstra un secret. 2. a acționa pe ascuns.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a vărsa gușa expr. 1. (intl.) a denunța. 2. (intl.) a recunoaște fapta comisă. 3. a se confesa.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
flaut cu gușă expr. (vulg.) penis.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pe biteș / blat / burtă / gușă / șest / șestache / șustă expr. în secret; pe ascuns
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
gușă, gușisubstantiv feminin
- 1. (La păsări) Porțiune mai dilatată, în formă de pungă, a esofagului, în care alimentele stau câtva timp înainte de a trece în stomac. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXdiminutive: gușuliță
- [Păsărica] ciripi, întîi înăbușită, din gușă, apoi mai prelung, mai dulce, cum nu auzise frunza cîntec. GÎRLEANU, L. 41. DLRLC
- Vulturul se repezi la fîntînă și-i aduse apă în gușă. ISPIRESCU, L. 329. DLRLC
- Găina cu grăuntele umple gușa de bucate (= puțin câte puțin se dobândesc multe). DLRLC
-
- 2. (La animalele amfibii) Pielea de sub maxilarul inferior, care ajută, împreună cu mușchii respectivi, la respirație. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Un buratec verde cere ploaie la o tufă de zmeură, zbătîndu-și gușa albă. SADOVEANU, N. P. 98. DLRLC
- 2.1. (La reptile) Bărbia, de obicei altfel colorată decât restul corpului. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Acea șopîrlă îl privea țintă cu ochi de topaz și gușa albă îi creștea și-i descreștea într-o mișcare domoală. SADOVEANU, N. P. 232. DLRLC
-
-
- 3. (La oameni) Umflătură patologică formată în partea anterioară a gâtului prin mărirea glandei tiroide; boală care provoacă această umflătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Se știe că gușa endemică nu este o problemă de laborator, ci una de sănătate a milioane de oameni. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 11/3. DLRLC
- Părintele Dumitru... avea o gușă la gît cît o ploscă de cele mari. CREANGĂ, O. A. 45. DLRLC
-
- 4. Cută de grăsime care atârnă sub bărbie la unele persoane. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- [Femeia] își lăsă bărbia pe gușa de grăsime. DUMITRIU, N. 175. DLRLC
- Sătul de aur ca o căpușă De sînge, boierul se plînge, Mîngîindu-se pe gușă. BENIUC, V. 137. DLRLC
- Căpitanul se scărpină pe gușă. DELAVRANCEA, S. 125. DLRLC
-
- 5. Gât. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: gât
- Cine știe ceva, cine a văzut ceva, trebuie să spuie tot, să-l apucăm de gușă pre bandit. DUMITRIU, V. L. 31. DLRLC
- 5.1. Gâtlej. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: gâtlej
- A râde din gușă = a râde afectat, forțat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Bărbat îndrăzneț a cuprins-o strîns; i-a presărat din mănunchiul de flori pulbere de aur, rîzînd numai din gușă ca un hulub. SADOVEANU, N. P. 105. DLRLC
-
- A vorbi din gușă = a vorbi gros. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A vorbi din gușă = a vorbi afectat. DEX '09 DLRLC
- Ce-i în gușă, și-n căpușă (?). DLRLC
- Scoate (tot) din gușă = spune repede tot ce ai de spus. DLRLC
-
- 6. Partea de sub gât a unei blăni sau a unei piei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 7. Loc unde se lărgește o vale. DLRLC
- 7.1. Bădiță, ce livede e asta? – îl întrebam, trecînd prin niște guși de văi care mă îmbătau cu dulcele lor miros de fîn proaspăt cosit. ODOBESCU, S. III 173. DLRLC
-
- Gușă de conductă = cută care se formează uneori la curbarea unei țevi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- geusiae DEX '09 DEX '98 NODEX
gușa-porumbului / gușa-porumbeluluisubstantiv feminin articulat
- 1. Plantă erbacee cu frunze opuse și ascuțite, cu flori albe-verzui, cu fructul în formă de bobițe negre (Cucubalus baccifer). DEX '09 DLRLC NODEX
- 2. Plantă erbacee cu flori albe, cu fructul o capsulă (Silene cucubalus). DEX '09 DLRLC NODEX
- 3. Odolean. DEX '09sinonime: odolean
- diferențiere Nume dat mai multor plante erbacee din familia garoafei. DLRLC
-