gușă, gușe, s.f. – 1. (med.) Umflătură a gâtului, prin mărirea glandei tiroide. 2. Pielea ce atârnă la vite sub gât. 3. Fire de tors strânse pe degetele mâinii în formă de cerc, spre a servi la împletitul unui brâu. 4. Umflăturile de la trunchiurile arborilor. ♦ (onom.) Gușa, Gușu, nume de familie în Maramureș. – Lat. guesiae, probabil redus la *gusia (Pușcariu, Pascu, DER, DEX, MDA); Cuvânt autohton (Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș, Vraciu, Miklosich), cf. alb. gushë, din i.-e. *geu- „a încovoia, a strâmba, a bolti”, cu suf. -s- (Russu, 1970). Cuv. rom. > ngr. gkússa (Meyer, cf. DER), bg. guša, srb. guša, ucr. guši (Berneker, Capidan cf. DER), alb. gušë (Scriban), magh. gusa (Wlislocki, cf. DER).