3 intrări
22 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (7)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GHINTUIT1, ghintuituri, s. n. Faptul de a ghintui. – V. ghintui.
GHINTUIT1, ghintuituri, s. n. Faptul de a ghintui. – V. ghintui.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GHINTUIT2, -Ă, ghintuiți, -te, adj. Care are ghinturi, prevăzut cu ghinturi. – V. ghintui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHINTUIT2, -Ă, ghintuiți, -te, adj. Care are ghinturi, prevăzut cu ghinturi. – V. ghintui.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ghintuit4, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: ghintui2] Ferecat cu ghinturi2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ghintuit2 sn [At: MDA ms / E: ghintui2] Ghintuire2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ghintuit1 sn [At: DEX / E: ghintui1] 1-2 Ghintuire1 (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ghintuit3, ~ă a [At: (a. 1745) URICARIUL XI, 225 / Pl: ~iți, ~e / E: ghintui1] (D. țeava armelor de foc) Prevăzut cu ghinturi1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHINTUIT, -Ă, ghintuiți, -te, adj. 1. (Despre țeava unor arme de foc) Cu ghinturi (1). Sosiră-n sfîrșit în București ginerii greci. Unul... purtînd... la brîu două lungi pistoale ghintuite. ODOBESCU, S. I 132. Pușcă lungă, ghintuită, Din războaie dobîndită. BOLLIAC, O. 183. Moartea de știre să-i știe, Că mi-e flinta ghintuită Și-mi e mîna oțetită. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 506. 2. (Despre o ghioagă, o măciucă etc.) Ferecat, bătut cu ghinturi (2), țintuit. După ce și-au cules lemnele (= măciucile) ghintuite, feciorii au descălecat și au pălit pe dușmanul lor pînă ce l-au văzut întins și neclintit, rînjindu-le. SADOVEANU, N. P. 166.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ghintuit a. 1. cu țeava scobită pe dinăuntru spre a bate departe: durdă ghintuită POP.; 2. bătut cu cuie, țintuit: ghioagă ghintuită. [V. ghint].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHINTUI, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ghintui2 vt [At: HASDEU, ap. TDRG / Pzi: ~esc / E: ghint + -ui] A fereca cu ghinturi un buzdugan, o ghioagă. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ghintui1 vt [At: DAMÉ, T. / Pzi: ~esc / E: ghint + -ui] 1 A prevedea cu ghinturi țeava unei arme de foc. 2 (Iuz) A fileta un mic cilindru de metal, pentru a-l folosi ca șurub. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHINTUI, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca (1) cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GHINTUI, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia ghinturi în partea interioară a unei țevi de armă de foc. 2. A fereca (un buzdugan, o ghioagă etc.) cu ghinturi (2). [Ghioagele] erau supțiri în mănuchi, groase și ghintuite cu cuie la capătul opus. HASDEU, la TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A GHINTUI ~iesc tranz. 1) (țevi ale armelor de foc) A înzestra cu ghinturi. 2) (arme albe) A fereca cu ghinturi. /ghint + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ghintuĭésc v. tr. (d. ghint; pol. gwintować). Înzestrez cu ghinturĭ: pușcă ghintuită.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ghintuit s. n., pl. ghintuituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
ghintuit s. n., pl. ghintuituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ghintuit s. n., pl. ghintuituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ghintui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiesc, 3 sg. ghintuiește, imperf. 1 ghintuiam; conj. prez. 1 sg. să ghintuiesc, 3 să ghintuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
ghintui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiesc, imperf. 3 sg. ghintuia; conj. prez. 3 să ghintuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ghintui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiesc, imperf. 3 sg. ghintuia; conj. prez. 3 sg. și pl. ghintuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ghintui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiesc, conj. ghintuiască)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
ghintuit, ghintuităadjectiv
- 1. Care are ghinturi, prevăzut cu ghinturi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- Sosiră-n sfîrșit în București ginerii greci. Unul... purtînd... la brîu două lungi pistoale ghintuite. ODOBESCU, S. I 132. DLRLC
- Pușcă lungă, ghintuită, Din războaie dobîndită. BOLLIAC, O. 183. DLRLC
- Moartea de știre să-i știe, Că mi-e flinta ghintuită Și-mi e mîna oțelită. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 506. DLRLC
-
- sinonime: țintuit
- După ce și-au cules lemnele (= măciucile) ghintuite, feciorii au descălecat și au pălit pe dușmanul lor pînă ce l-au văzut întins și neclintit, rînjindu-le. SADOVEANU, N. P. 166. DLRLC
-
-
etimologie:
- ghintui DEX '98 DEX '09
ghintuit, ghintuiturisubstantiv neutru
- 1. Faptul de a ghintui. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- ghintui DEX '98 DEX '09
ghintui, ghintuiescverb
- 1. A prevedea cu ghinturi (1.) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- [Ghioagele] erau supțiri în mănuchi, groase și ghintuite cu cuie la capătul opus. HASDEU, la TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Ghint + sufix -ui. DEX '98 DEX '09