opțiuni
  • info

6 definiții pentru ghintuit (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHINTUIT2, -Ă, ghintuiți, -te, adj. Care are ghinturi, prevăzut cu ghinturi. – V. ghintui.

GHINTUIT2, -Ă, ghintuiți, -te, adj. Care are ghinturi, prevăzut cu ghinturi. – V. ghintui.

ghintuit3, ~ă a [At: (a. 1745) URICARIUL XI, 225 / Pl: ~iți, ~e / E: ghintui1] (D. țeava armelor de foc) Prevăzut cu ghinturi1.

ghintuit4, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: ghintui2] Ferecat cu ghinturi2.

GHINTUIT, -Ă, ghintuiți, -te, adj. 1. (Despre țeava unor arme de foc) Cu ghinturi (1). Sosiră-n sfîrșit în București ginerii greci. Unul... purtînd... la brîu două lungi pistoale ghintuite. ODOBESCU, S. I 132. Pușcă lungă, ghintuită, Din războaie dobîndită. BOLLIAC, O. 183. Moartea de știre să-i știe, Că mi-e flinta ghintuită Și-mi e mîna oțetită. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 506. 2. (Despre o ghioagă, o măciucă etc.) Ferecat, bătut cu ghinturi (2), țintuit. După ce și-au cules lemnele (= măciucile) ghintuite, feciorii au descălecat și au pălit pe dușmanul lor pînă ce l-au văzut întins și neclintit, rînjindu-le. SADOVEANU, N. P. 166.

ghintuit a. 1. cu țeava scobită pe dinăuntru spre a bate departe: durdă ghintuită POP.; 2. bătut cu cuie, țintuit: ghioagă ghintuită. [V. ghint].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ghintuit s. n., pl. ghintuituri

Intrare: ghintuit (adj.)
ghintuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghintuit
  • ghintuitul
  • ghintuitu‑
  • ghintuită
  • ghintuita
plural
  • ghintuiți
  • ghintuiții
  • ghintuite
  • ghintuitele
genitiv-dativ singular
  • ghintuit
  • ghintuitului
  • ghintuite
  • ghintuitei
plural
  • ghintuiți
  • ghintuiților
  • ghintuite
  • ghintuitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ghintuit, ghintuităadjectiv

  • 1. Care are ghinturi, prevăzut cu ghinturi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. (Despre țeava unor arme de foc) Cu ghinturi (1.). DLRLC
      • format_quote Sosiră-n sfîrșit în București ginerii greci. Unul... purtînd... la brîu două lungi pistoale ghintuite. ODOBESCU, S. I 132. DLRLC
      • format_quote Pușcă lungă, ghintuită, Din războaie dobîndită. BOLLIAC, O. 183. DLRLC
      • format_quote Moartea de știre să-i știe, Că mi-e flinta ghintuită Și-mi e mîna oțelită. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 506. DLRLC
    • 1.2. (Despre o ghioagă, o măciucă etc.) Ferecat, bătut cu ghinturi (2.). DLRLC
      sinonime: țintuit
      • format_quote După ce și-au cules lemnele (= măciucile) ghintuite, feciorii au descălecat și au pălit pe dușmanul lor pînă ce l-au văzut întins și neclintit, rînjindu-le. SADOVEANU, N. P. 166. DLRLC
etimologie:
  • vezi ghintui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.