opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUZIBIL, -Ă, fuzibili, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre metale) Care poate fi topit (ușor). 2. S. m. Element al unei siguranțe electrice în formă de fir sau de lamelă, care se topește atunci când este parcurs de un curent mai mare decât cel admis. – Din fr. fusible.

FUZIBIL, -Ă, fuzibili, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre metale) Care poate fi topit (ușor). 2. S. m. Element al unei siguranțe electrice în formă de fir sau de lamelă, care se topește atunci când este parcurs de un curent mai mare decât cel admis. – Din fr. fusible.

fuzibil, ~ă [At: ENC. TEHN. I, 319 / S și: fusi~ / Pl: ~i, ~e / E: fr fusible] 1 a (D. metale) Care poate fi topit (ușor). 2 sm Element al unei siguranțe electrice în formă de fir sau de lamelă, care se topește atunci când este parcurs de un curent mai mare decât cel admis.

FUZIBIL, -Ă, fuzibili, -e, adj. (Mai ales despre metale) Care poate fi topit, care se topește la o temperatură mai înaltă decît temperatura normală. Aliaj fuzibil. Sîrme fuzibile.

FUZIBIL, -Ă adj. (Despre metale) Care se poate topi sau care se topește la o temperatură mai înaltă decît cea normală. [Cf. fr. fusible, it. fusibile].

FUZIBIL, -Ă I adj. (despre metale) care se poate topi ușor. II. s. m. element al unei siguranțe electrice, în formă de fir sau de lamelă, care se topește atunci când este parcurs de un curent mai mare decât cel pentru care a fost dimensionat. (< fr. fusible)

FUZIBIL1 ~i m. Element al unei siguranțe electrice, în formă de fir sau de lamelă, care se topește la un curent mai mare decât cel admis. /<fr. fusible

FUZIBIL2 ~ă (~i, ~e) (despre metale) Care poate fi topit (ușor). /<fr. fusible

fuzibil a. ce poate fi topit: plumbul e un metal foarte fuzibil.

fuzíbil, -ă adj. (fr. fusible, d. lat. fusus, topit). Care se poate topi: staniu e cel maĭ fuzibil metal uzual. – Maĭ corect ar fi fost fundibil, d. lat. fúndere, a topi.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fuzibil2 s. m., pl. fuzibili

fuzibil1 adj. m., pl. fuzibili; f. fuzibilă, pl. fuzibile

fuzibil2 s. m., pl. fuzibili

fuzibil1 adj. m., pl. fuzibili; f. fuzibilă, pl. fuzibile

fuzibil adj. m., s. m., pl. fuzibili; f. sg. fuzibilă, pl. fuzibile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Fuzibil ≠ infuzibil

BUȘON FUZIBIL s. (FIZ.) patron.

Intrare: fuzibil (adj.)
fuzibil1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fuzibil
  • fuzibilul
  • fuzibilu‑
  • fuzibilă
  • fuzibila
plural
  • fuzibili
  • fuzibilii
  • fuzibile
  • fuzibilele
genitiv-dativ singular
  • fuzibil
  • fuzibilului
  • fuzibile
  • fuzibilei
plural
  • fuzibili
  • fuzibililor
  • fuzibile
  • fuzibilelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: fuzibil (s.m.)
fuzibil2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fuzibil
  • fuzibilul
  • fuzibilu‑
plural
  • fuzibili
  • fuzibilii
genitiv-dativ singular
  • fuzibil
  • fuzibilului
plural
  • fuzibili
  • fuzibililor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fuzibil, fuzibilăadjectiv

  • 1. (Despre metale) Care poate fi topit (ușor). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: infuzibil
    • format_quote Aliaj fuzibil. Sârme fuzibile. DLRLC
etimologie:

fuzibil, fuzibilisubstantiv masculin

  • 1. Element al unei siguranțe electrice în formă de fir sau de lamelă, care se topește atunci când este parcurs de un curent mai mare decât cel admis. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.