fenta vt [At: DN³ / Pzi: ~tez / E: fr feindre] 1 (Spt) A deruta pe adversar prin fente¹. 2 (Pex) A păcăli. 3 (Pex) A înșela. 4 A evita abil o situație neplăcută.

FENTA vb. I. tr., intr. (Sport) A face o mișcare menită să-l deruteze pe adversar; a fanda (la scrimă). [< fr. feinter].

FENTA vb. tr., intr. (sport) a face o mișcare menită să-l deruteze pe adversar; (p. ext.) a păcăli, a înșela. (< fr. feinter)

FANTĂ, fante, s. f. 1. (Tehn.) Deschidere sau crăpătură îngustă (într-un perete). 2. (În forma fentă) Tăietură făcută perpendicular într-o țesătură. Fentă la o fustă. [Var.: fentă s. f.] – Din fr. fente.

fantă sf [At: MARIAN-ȚIȚEICA, F. II, 67 / V: fen~ / Pl: ~te / E: fr fente] 1-2 (Teh) Deschidere sau crăpătură îngustă. 3 (Îf fentă) Tăietură practicată perpendicular într-un obiect de îmbrăcăminte.

fentă² sf vz fantă

fentă¹ sf [At: DEX / Pl: ~te / E: fr feinte] (Spt) Procedeu (tehnic) ce cuprinde un complex de mișcări executate rapid, în scopul inducerii în eroare a adversarului și al obținerii unui avantaj asupra acestuia.

fántă s.f. 1 Deschidere alungită și îngustă (într-un zid) care permite comunicarea unui spațiu închis cu exteriorul. 2 (fiz.) Deschidere dreptunghiulară îngustă, care permite trecerea unui fascicul de radiație; fereastră. 3 (anat.) Structură care se formează în perioada de dezvoltare embrionară a diferitelor organe, reprezentînd o despicătură parțială sau completă a unui organ, care marchează, în general, sediul unui nou orificiu sau fisuri. ◊ Fantă palpebrală = deschiderea dintre pleoape. ♦ Denumire generică pentru o serie de malformații ale feței. 4 Crăpătură liniară în gheață, de mare adîncime. 5 (în forma „fentă”) Tăietură practicată perpendicular într-o țesătură. Fantă la o fustă. • pl. -e. și féntă s.f. / <fr. fente <lat. finditus <findĕre „a despica, a crăpa”.

FANTĂ, fante, s. f. 1. (Tehn.) Deschidere sau crăpătură îngustă (într-un perete). 2. (În forma fentă) Tăietură practicată perpendicular într-o țesătură. Fentă la o fustă. [Var.: fentă s. f.] – Din fr. fente.

FANTĂ, fante, s. f. (Tehn.) Deschidere lungă și îngustă într-un perete; crăpătură.

FANTĂ s.f. Deschidere strîmtă care permite comunicarea unui spațiu închis cu exteriorul; crăpătură. [< fr. fente].

FENTĂ s.f. (Sport) Mișcare înșelătoare executată pentru derutarea adversarului. ♦ Fandare. [< fr. feinte].

FANTĂ s. f. 1. deschidere alungită și îngustă care permite comunicarea unui spațiu închis cu exteriorul. 2. crăpătură liniară în gheață, de mare adâncime. (< fr. fente)

FENTĂ s. f. (sport) complex de mișcări executate rapid pentru derutarea adversarului și obținerea unui avantaj asupra acestuia. (< fr. feinte)

FANTĂ ~e f. 1) Deschizătură îngustă pentru comunicarea unui spațiu închis cu exteriorul. 2) v. FENTĂ². [G.-D. fantei] /<fr. fente

FENTĂ² ~e f. Tăietură perpendiculară la un obiect de îmbrăcăminte. ~ la o fustă. [G.-D. fentei] /<fr. fente

FENTĂ¹ ~e f. sport Manevră de inducere în eroare a adversarului în vederea creării unui avantaj tactic. [G.-D. fentei] /<fr. feinte

fenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fentez, 3 fentează; conj. prez. 1 sg. să fentez, 3 să fenteze

*fenta (a ~) vb., ind. prez. 3 fentează

fenta vb., ind. prez. 1 sg. fentez, 3 sg. și pl. fentează

fantă (deschizătură) s. f., g.-d. art. fantei; pl. fante

fentă (tăietură; acțiune înșelătoare) s. f., g.-d. art. fentei; pl. fente

fantă (deschizătură) s. f., g.-d. art. fantei; pl. fante

fentă (tăietură într-o țesătură, acțiune înșelătoare) s. f., g.-d. art. fentei; pl. fente

fantă (tehn.) s. f., g.-d. art. fantei; pl. fante

fentă (sport, croitorie) s. f., g.-d. art. fentei; pl. fente

fantă (tehnică), pl. fante

fentă (sport), pl. fente

FANTĂ s. 1. (TEHN.) crăpătură. 2. (FIZ.) fereastră.

FANTĂ s. 1. (TEHN.) crăpătură. 2. (FIZ.) fereastră.

FANTĂ deschidere sau secțiune în profilul aerodinamic cu rol de stabilizare, direcție etc.

fenta, fentez v. t. a înșela, a păcăli

fentă, fente s. f. păcăleală, înșelăciune.