7 definiții pentru fandare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FANDARE, fandări, s. f. Acțiunea de a fanda și rezultatul ei. – V. fanda.
FANDARE, fandări, s. f. Acțiunea de a fanda și rezultatul ei. – V. fanda.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fandare sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 32 / Pl: ~dări / E: fanda] Executare a unui pas mare, înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FANDARE, fandări, s. f. (Sport) Acțiunea de a fanda. Era întotdeauna întîia lui mișcare, accentuată în clipele de mînie cu salturi brusce, ca fandări repetate de scrimă. CAMIL PETRESCU, N. 119.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FANDARE s.f. Acțiunea de a fanda și rezultatul ei; figură la scrimă prin care se înaintează către adversar. [< fanda].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fandare s. f., g.-d. art. fandării; pl. fandări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fandare s. f., g.-d. art. fandării; pl. fandări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fandare s. f., g.-d. art. fandării; pl. fandări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
fandare, fandărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a fanda și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Era întotdeauna întîia lui mișcare, accentuată în clipele de mînie cu salturi brusce, ca fandări repetate de scrimă. CAMIL PETRESCU, N. 119. DLRLC
-
etimologie:
- fanda DEX '09 DEX '98 DN