opțiuni
  • info

2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂPTUIRE, făptuiri, s. f. Acțiunea de a făptui și rezultatul ei. – V. făptui.

FĂPTUIRE, făptuiri, s. f. Acțiunea de a făptui și rezultatul ei. – V. făptui.

făptuire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: făptui] 1 Săvârșire a unei fapte. 2 Comitere a unui delict.

FĂPTUIRE, făptuiri, s. f. Acțiunea de a făptui și rezultatul ei; faptă (mai ales rea). Mă răpești și mă despoi, M-arunci pe drum să pier. Și lumea te va blăstema, Că-i blăstem făptuirea ta! COȘBUC, P. I 114.

FĂPTUI, făptuiesc, vb. IV. Tranz. A face, a săvârși ceva; spec. a comite un delict, o infracțiune. – Fapt + suf. -ui.

făptui vt [At: ALECSANDRI, P. II, 120 / Pzi: ~esc / E: fapt + -ui] 1 A săvârși. 2 (Spc) A comite un delict.

FĂPTUI, făptuiesc, vb. IV. Tranz. A face, a săvârși ceva; (în special) a comite o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune. – Fapt + suf. -ui.

FĂPTUI, făptuiesc, vb. IV. Tranz. (De obicei cu privire la fapte rele, mai ales crime) A face, a săvîrși, a comite. Cînd vedea curgerea, frămîntarea aceea fără preget a apei, îi venea să sară în ea, căci gîndul omorului ce făptuise îi ardea în cap ca un fier roșu. SANDU-ALDEA, U. P. 201. Cum văzură pe Ercule dormind, tăbărîră pe dînsul și mi-l legară pe de toate părțile cu frînghii de ale lor... Ercule nici nu simțea ce făptuiau acești pigmei, fiind el în somn. ISPIRESCU, U. 63.

A FĂPTUI ~iesc tranz. (acțiuni, mai ales reprobabile) A transpune în fapt; a face să aibă loc; a săvârși; a comite. /fapt + suf. ~ui

făptuì v. a face (în sens rău): făptuit-am multe rele AL.

făptuĭésc v. tr. (d. fapt). Comit: a făptui un omor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

făptuire s. f., g.-d. art. făptuirii; pl. făptuiri

făptuire s. f., g.-d. art. făptuirii; pl. făptuiri

făptuire s. f., g.-d. art. făptuirii; pl. făptuiri

făptui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făptuiesc, 3 sg. făptuiește, imperf. 1 făptuiam; conj. prez. 1 sg. să făptuiesc, 3 să făptuiască

făptui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făptuiesc, imperf. 3 sg. făptuia; conj. prez. 3 să făptuiască

făptui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făptuiesc, imperf. 3 sg. făptuia; conj. prez. 3 sg. și pl. făptuiască

făptui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făptuiesc, conj. făptuiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FĂPTUIRE s. v. comitere.

FĂPTUIRE s. (JUR.) comitere, facere, săvîrșire. (~ unei crime.)

Făptuire ≠ nefăptuire

FĂPTUI vb. v. comite.

FĂPTUI vb. (JUR.) a comite, a face, a săvîrși, (înv.) a plini. (A ~ o infracțiune.)

Intrare: făptuire
făptuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făptuire
  • făptuirea
plural
  • făptuiri
  • făptuirile
genitiv-dativ singular
  • făptuiri
  • făptuirii
plural
  • făptuiri
  • făptuirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: făptui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • făptui
  • făptuire
  • făptuit
  • făptuitu‑
  • făptuind
  • făptuindu‑
 singular plural
  • făptuiește
  • făptuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • făptuiesc
 (să)
  • făptuiesc
  • făptuiam
  • făptuii
  • făptuisem
a II-a (tu)
  • făptuiești
 (să)
  • făptuiești
  • făptuiai
  • făptuiși
  • făptuiseși
a III-a (el, ea)
  • făptuiește
 (să)
  • făptuiască
  • făptuia
  • făptui
  • făptuise
plural I (noi)
  • făptuim
 (să)
  • făptuim
  • făptuiam
  • făptuirăm
  • făptuiserăm
  • făptuisem
a II-a (voi)
  • făptuiți
 (să)
  • făptuiți
  • făptuiați
  • făptuirăți
  • făptuiserăți
  • făptuiseți
a III-a (ei, ele)
  • făptuiesc
 (să)
  • făptuiască
  • făptuiau
  • făptuiră
  • făptuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

făptuire, făptuirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a făptui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: comitere facere faptă săvârșire
    • format_quote Mă răpești și mă despoi, M-arunci pe drum să pier. Și lumea te va blăstema, Că-i blăstem făptuirea ta! COȘBUC, P. I 114. DLRLC
etimologie:
  • vezi făptui DEX '98 DEX '09

făptui, făptuiescverb

  • 1. A face, a săvârși ceva. DEX '09 DLRLC
    sinonime: comite face plini săvârși
    • format_quote Cînd vedea curgerea, frămîntarea aceea fără preget a apei, îi venea să sară în ea, căci gîndul omorului ce făptuise îi ardea în cap ca un fier roșu. SANDU-ALDEA, U. P. 201. DLRLC
    • format_quote Cum văzură pe Ercule dormind, tăbărîră pe dînsul și mi-l legară pe de toate părțile cu frînghii de ale lor... Ercule nici nu simțea ce făptuiau acești pigmei, fiind el în somn. ISPIRESCU, U. 63. DLRLC
etimologie:
  • Fapt + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.