9 definiții pentru făptuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FĂPTUIRE, făptuiri, s. f. Acțiunea de a făptui și rezultatul ei. – V. făptui.
FĂPTUIRE, făptuiri, s. f. Acțiunea de a făptui și rezultatul ei. – V. făptui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
făptuire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: făptui] 1 Săvârșire a unei fapte. 2 Comitere a unui delict.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FĂPTUIRE, făptuiri, s. f. Acțiunea de a făptui și rezultatul ei; faptă (mai ales rea). Mă răpești și mă despoi, M-arunci pe drum să pier. Și lumea te va blăstema, Că-i blăstem făptuirea ta! COȘBUC, P. I 114.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
făptuire s. f., g.-d. art. făptuirii; pl. făptuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
făptuire s. f., g.-d. art. făptuirii; pl. făptuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
făptuire s. f., g.-d. art. făptuirii; pl. făptuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FĂPTUIRE s. v. comitere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FĂPTUIRE s. (JUR.) comitere, facere, săvîrșire. (~ unei crime.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Făptuire ≠ nefăptuire
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
făptuire, făptuirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a făptui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mă răpești și mă despoi, M-arunci pe drum să pier. Și lumea te va blăstema, Că-i blăstem făptuirea ta! COȘBUC, P. I 114. DLRLC
-
etimologie:
- făptui DEX '98 DEX '09