opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXTRAPOLARE, extrapolări, s. f. 1. (Mat.) Metodă de determinare aproximativă a unei funcții continue pentru valori situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolație. 2. (Fil.) Extindere ipotetică a unei noțiuni, legi, teorii etc. de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta, mai complexă, cu o sferă mai largă etc. – V. extrapola.

EXTRAPOLARE, extrapolări, s. f. 1. (Mat.) Metodă de determinare aproximativă a unei funcții continue pentru valori situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolație. 2. (Fil.) Extindere ipotetică a unei noțiuni, legi, teorii etc. de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta, mai complexă, cu o sferă mai largă etc. – V. extrapola.

extrapolare sf [At: DEX / Pl: ~lări / E: extrapola] 1 (Mat) Metodă de determinare aproximativă a unei funcții continue pentru valori situate în afara unui interval de valori cunoscute Si: extrapolație (1). 2 (Flz) Extindere ipotetică a unei noțiuni, legi, teorii etc. de la un domeniu la altul Si: extrapolație (2). 3 (Flz) Trecere de la o idee la alta, mai complexă, cu o sferă mai largă etc. Si: extrapolație (3).

EXTRAPOLARE s.f. 1. Extindere ipotetică, pe baza unui raționament prin analogie, a unei noțiuni de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta mai complexă, cu o sferă mai largă etc.; generalizare. 2. (Mat.) Operația de determinare a unei serii de valori ale unei funcții pentru valori situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolație. [< extrapola].

EXTRAPOLARE s. f. 1. extindere ipotetică, pe baza unui raționament prin analogie, a unei noțiuni de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta mai complexă, cu o sferă mai largă etc.; generalizare. 2. (mat.) determinare aproximativă a valorilor unei funcții continue în puncte situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolație. (< extrapola)

EXTRAPOLARE ~ări f. 1) Extindere ipotetică a unei noțiuni, legi sau teorii de la un domeniu la altul. 2) mat. Determinare a valorii unei funcții pentru valori situate în afara universului de valori cunoscute. /v. a extrapola

EXTRAPOLA, extrapolez, vb. I. Tranz. A face o extrapolare. – Din fr. extrapoler.

EXTRAPOLA, extrapolez, vb. I. Tranz. A face o extrapolare. – Din fr. extrapoler.

extrapola vt [At: DEX / Pzi: ~lez / E: fr extrapoler] 1-3 A face o extrapolare (1-3).

EXTRAPOLA vb. I. tr. A aplica procedeul extrapolării; a face o extrapolare. [< fr. extrapoler].

EXTRAPOLA vb. tr. a aplica procedeul extrapolării; a face o extrapolare. (< fr. extrapoler)

A EXTRAPOLA ~ez tranz. (teorii, lucruri cunoscute) A aplica prin analogie la un alt domeniu pentru a face anumite deducții. /<fr. extrapoler

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

extrapolare s. f., g.-d. art. extrapolării; pl. extrapolări

extrapolare s. f., g.-d. art. extrapolării; pl. extrapolări

extrapolare s. f., g.-d. art. extrapolării; pl. extrapolări

extrapola (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. extrapolez, 3 extrapolează; conj. prez. 1 sg. să extrapolez, 3 să extrapoleze

extrapola (a ~) vb., ind. prez. 3 extrapolează

extrapola vb., ind. prez. 1 sg. extrapolez, 3 sg. și pl. extrapolează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXTRAPOLARE s. (FILOZ., MAT.) extrapolație.

EXTRAPOLARE s. (FILOZ., MAT.) extrapolație.

Intrare: extrapolare
extrapolare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • extrapolare
  • extrapolarea
plural
  • extrapolări
  • extrapolările
genitiv-dativ singular
  • extrapolări
  • extrapolării
plural
  • extrapolări
  • extrapolărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: extrapola
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • extrapola
  • extrapolare
  • extrapolat
  • extrapolatu‑
  • extrapolând
  • extrapolându‑
 singular plural
  • extrapolează
  • extrapolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • extrapolez
 (să)
  • extrapolez
  • extrapolam
  • extrapolai
  • extrapolasem
a II-a (tu)
  • extrapolezi
 (să)
  • extrapolezi
  • extrapolai
  • extrapolași
  • extrapolaseși
a III-a (el, ea)
  • extrapolează
 (să)
  • extrapoleze
  • extrapola
  • extrapolă
  • extrapolase
plural I (noi)
  • extrapolăm
 (să)
  • extrapolăm
  • extrapolam
  • extrapolarăm
  • extrapolaserăm
  • extrapolasem
a II-a (voi)
  • extrapolați
 (să)
  • extrapolați
  • extrapolați
  • extrapolarăți
  • extrapolaserăți
  • extrapolaseți
a III-a (ei, ele)
  • extrapolează
 (să)
  • extrapoleze
  • extrapolau
  • extrapolară
  • extrapolaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

extrapolare, extrapolărisubstantiv feminin

  • 1. matematică Metodă de determinare aproximativă a unei funcții continue pentru valori situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolație. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: extrapolație
  • 2. filozofie Extindere ipotetică a unei noțiuni, legi, teorii etc. de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta, mai complexă, cu o sferă mai largă etc. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: generalizare
etimologie:
  • vezi extrapola DEX '09 DEX '98 DN

extrapola, extrapolezverb

  • 1. A face o extrapolare. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.