EXOTIC, -Ă, exotici, -ce, adj. Care se află în zone foarte îndepărtate și care impresionează prin aspectele neobișnuite, ciudate; care provine dintr-o asemenea regiune, care aparține, care este propriu acestor țări. [Pr.: eg-zo-] – Din fr. exotique, lat. exoticus.

exotic, ~ă a [At: ASACHI, A. LIT. 14/18 / V: ecso~, (înv) eso~, (îvr) ezo~ / P: eg-zo~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr exotique, lat exoticus] 1 (D. țări) Care se află într-o regiune foarte îndepărtată și care impresionează prin aspectele neobișnuite, ciudate. 2 (D. plante, animale, obiceiuri) Care provine dintr-o regiune exotică (1). 3 Care aparține unui ținut exotic (1). 4 Care este propriu unui ținut exotic (1). 5 Care se înfățișează sau se manifestă în felul neobișnuit al unui ținut îndepărtat. 6 (Nob) Straniu.

EXOTIC, -Ă, exotici, -ce, adj. Care se află într-o regiune foarte îndepărtată și care impresionează prin aspecte neobișnuite, ciudate; care provine dintr-o asemenea regiune, care aparține, care este propriu acestor țări. [Pr.: eg-zo-] – Din fr. exotique, lat. exoticus.

EXOTIC, -Ă, exotici, -e, adj. (Despre țări, ținuturi) Care se află într-o regiune depărtată și impresionează prin peisajele neobișnuite și aspectele ciudate ♦ (Despre ființe, obiceiuri) Care provine dintr-o asemenea țară. [Bumbacul] se coace toamna tîrziu, plesnindu-și fructul rotund și lăsînd să izbucnească dinăuntru puful moale și alb al exoticei plante. BOGZA, C. O. 389. Privirile mulțimii erau atrase de ființa aceea exotică. BART, E. 79. O florărie plină de plante exotice. NEGRUZZI, S. I 110. ◊ (Substantivat, fig.) Nu mai scriam nici versuri, nici romane... Sub boababi dormeam... O, nopți divine! Trăia în vis exoticul din mine În mijlocul naturii suverane. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 129.

EXOTIC, -Ă adj. (Despre țări) Aflat într-o regiune foarte depărtată (cu aspecte neobișnuite). ♦ (Despre plante, animale etc.) Care provine dintr-o țară îndepărtată, dintr-o regiune din afara Europei. [Pron. eg-zo-. / cf. fr. exotique, lat. exoticus, gr. exotikos].

EXOTIC, -Ă adj. aflat într-o regiune foarte depărtată (din afara Europei) și care impresionează prin aspectele neobișnuite. ◊ care provine dintr-o asemenea regiune, propriu acesteia. (< fr. exotique, lat. exoticus, gr. exotikos)

EXOTIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre locuri, ținuturi) Care se află foarte departe și se caracterizează prin condiții de viață neobișnuite și ciudate. 2) (despre plante, animale, fructe etc.) Care este importat din țări îndepărtate și calde. 3) (despre lucruri) Care are caracter sau aspect neobișnuit, ciudat. /<fr. exotique, lat. exoticus, gr. exotikos

exotic a. adus din țări străine: plante exotice.

*exótic, -ă adj. (vgr. exotikós, d. éxo, afară). Adus din țărĭ străine (în opoz. cu indigen): animale, plante exotice.

esotic, ~ă a vz exotic

exotic [x pron. gz] adj. m., pl. exotici; f. exotică, pl. exotice

exotic [x pron. gz] adj. m., pl. exotici; f. exotică, pl. exotice

exotic adj. m. [x pron. gz], pl. exotici; f. sg. exotică, pl. exotice

exotic (pr. gz)