EXOTIC, -Ă, exotici, -e, adj. (Despre țări, ținuturi) Care se află într-o regiune depărtată și impresionează prin peisajele neobișnuite și aspectele ciudate ♦ (Despre ființe, obiceiuri) Care provine dintr-o asemenea țară. [Bumbacul] se coace toamna tîrziu, plesnindu-și fructul rotund și lăsînd să izbucnească dinăuntru puful moale și alb al exoticei plante. BOGZA, C. O. 389. Privirile mulțimii erau atrase de ființa aceea exotică. BART, E. 79. O florărie plină de plante exotice. NEGRUZZI, S. I 110. ◊ (Substantivat, fig.) Nu mai scriam nici versuri, nici romane... Sub boababi dormeam... O, nopți divine! Trăia în vis exoticul din mine În mijlocul naturii suverane. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 129.