2 intrări
11 definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ECLECTIC, -Ă, eclectici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care adoptă sau susține eclectismul; caracterizat prin eclectism. – Din fr. éclectique.
ECLECTIC, -Ă, eclectici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care adoptă sau susține eclectismul; caracterizat prin eclectism. – Din fr. éclectique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laurap
- acțiuni
eclectic, ~ă a [At: POTECA, F. 41/1 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr éclectique] 1-4 smf, a (Persoană) care adoptă sau susține eclectismul (2). 5 a Care este caracterizat prin eclectism (3). 6 (Pex) Amestecat. 7 (Pex) Eterogen.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ECLECTIC, -Ă, eclectici, -e, adj. Care se află pe pozițiile eclectismului, care combină neprincipial și mecanic concepții diferite, incompatibile una cu alta. ◊ (Substantivat) Oricît de capabil ar fi un om, dacă nu-și va elabora o concepție filozofică marxist-leninistă, riguroasă și armonioasă, el nu va fi, în cel mai bun caz, decît un eclectic. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 118.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ECLECTIC, -Ă adj. (adesea s.) De eclectism. ♦ Care alege din diferite sisteme părerile cele mai convenabile; care alege ceea ce îi place din diferite școli, genuri etc. [Cf. fr. éclectique, gr. eklektikos < eklegein – a alege].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ECLECTIC, -Ă I. adj. referitor la eclectism, care dă dovadă de eclectism, care promovează eclectismul; care alege din diferite sisteme părerile cele mai convenabile; care îmbină elemente diverse din diferite școli, genuri etc. II. s. f. alegere și îmbinare după diverse criterii a unor idei, concepții etc. eterogene sau chiar opuse. III. s. m. f. adept al eclectismului filozofic. (< fr. éclectique, gr. eklektikos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ECLECTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de eclectism; propriu eclectismului. [Sil. e-clec-tic] /<fr. éclectique, lat. eclecticus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
eclectic a. privitor la eclectism. ║ m. partizan al eclectismului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*ecléctic, -ă adj. (vgr. eklektikós, d. ek-légo, aleg). Care alege de colo și de colo. Subst. Adept al eclectizmuluĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
eclectic (desp. e-clec-) adj. m., pl. eclectici; f. eclectică, pl. eclectice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
eclectic (e-clec-) adj. m., pl. eclectici; f. eclectică, pl. eclectice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
eclectic adj. m. (sil. -clec-), pl. eclectici; f. sg. eclectică, pl. eclectice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: e-clec-tic
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: e-clec-tic
substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
eclectic, eclecticăadjectiv eclectică, eclecticesubstantiv feminin eclectic, eclecticisubstantiv masculin
- 1. (Persoană) care adoptă sau susține eclectismul; caracterizat prin eclectism. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Oricît de capabil ar fi un om, dacă nu-și va elabora o concepție filozofică marxist-leninistă, riguroasă și armonioasă, el nu va fi, în cel mai bun caz, decît un eclectic. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 118. DLRLC
- 1.1. Care alege din diferite sisteme părerile cele mai convenabile; care alege ceea ce îi place din diferite școli, genuri etc. DN
-
etimologie:
- éclectique DEX '09 DEX '98 DN