ECLECTIC, -Ă, eclectici, -e, adj. Care se află pe pozițiile eclectismului, care combină neprincipial și mecanic concepții diferite, incompatibile una cu alta. ◊ (Substantivat) Oricît de capabil ar fi un om, dacă nu-și va elabora o concepție filozofică marxist-leninistă, riguroasă și armonioasă, el nu va fi, în cel mai bun caz, decît un eclectic. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 118.