16 definiții pentru disecție
din care- explicative (10)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISECȚIE, disecții, s. f. Deschidere a unui organism, urmată de separarea și analizarea metodică a componentelor lui, prin mijloace chirurgicale, în scopul studierii anatomice sau al realizării unei operații; disecare. – Din fr. dissection, lat. dissectio.
disecție sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr dissection, lat dissectio] 1 Deschidere a unui organism, urmată de separarea și analizarea metodică a părților lui, prin mijloace chirurgicale, în scopul studierii lor anatomice sau al realizării unei operații Si: disecare (1), (înv) disecație. 2 (Îs) Sală (sau, înv, amfiteatru) de ~ Sală (amfiteatru) unde se disecă (1) cadavre (într-un spital sau într-un institut de învățământ). 3 (Îs) Masă de ~ Masă pe care se disecă (1) cadavre. 4 (Fig) Cercetare minuțioasă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISECȚIE, disecții, s. f. Deschidere a unui organism, urmată de separarea și analizarea metodică a componentelor lui, prin mijloace chirurgicale; disecare. – Din fr. dissection, lat. dissectio.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISECȚIE, disecții, s. f. Disecare; cercetare, analiză a organelor disecate. ◊ Sală sau masă de disecție = sală unde (sau masă pe care) se disecă cadavre (de obicei într-un institut de învățămînt). Lua două conturi în buzunar să le mănînce după ce ieșea din sala de disecție. CAMIL PETRESCU, T. III 54.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISECȚIE s.f. Disecare; cercetare a organelor disecate. [Gen. -iei. / cf. fr. dissection, lat. dissectio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISECȚIE s. f. deschidere chirurgicală a unui organism, separând diferitele lui componente pentru a le studia structura sau vătămăturile cauzate de o boală. (< fr. dissection, lat. dissectio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DISECȚIE ~i f. Deschidere sau secționare prin mijloace chirurgicale a unui corp sau a unor părți ale lui, în scopul studierii lor anatomice sau pentru a efectua o operație. [Art. disecția; G.-D. disecției; Sil. -ți-e] /<fr. dissection, lat. dissectio
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
disecțiune sf vz disecție
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disecți(un)e f. 1. acțiunea de a diseca; 2. fig. cercetare minuțioasă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* disecțiúne f. (lat. dis-séctio, -ónis. V. secțiune). Acțiunea de a diseca. Fig. Cercetare minuțioasă. – Și -écție.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
disecție (desp. -ți-e) s. f., art. disecția (desp. -ți-a), g.-d. art. disecției; pl. disecții, art. disecțiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
disecție (-ți-e) s. f., art. disecția (-ți-a), g.-d. art. disecției; pl. disecții, art. disecțiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
disecție s. f. (sil. -ți-e), art. disecția (sil. -ți-a), g.-d. art. disecției; pl. disecții, art. disecțiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
disecție
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DISECȚIE s. (ANAT.) disecare. (~ unui organ.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISECȚIE s. (ANAT.) disecare. (~ unui organ.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
disecție, disecțiisubstantiv feminin
- 1. Deschidere a unui organism, urmată de separarea și analizarea metodică a componentelor lui, prin mijloace chirurgicale, în scopul studierii anatomice sau al realizării unei operații. DEX '09 DLRLC DNsinonime: disecare
- 1.1. Sală (sau masă) de disecție = sală unde (sau masă pe care) se disecă cadavre (de obicei într-un institut de învățământ). DLRLC
- Lua două conturi în buzunar să le mănînce după ce ieșea din sala de disecție. CAMIL PETRESCU, T. III 54. DLRLC
-
-
etimologie:
- dissection DEX '09 DEX '98 DN
- dissectio DEX '09 DEX '98 DN