10 definiții pentru disecare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISECARE, disecări, s. f. Acțiunea de a diseca și rezultatul ei; disecție. – V. diseca.
DISECARE, disecări, s. f. Acțiunea de a diseca și rezultatul ei; disecție. – V. diseca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disecare sf [At: DDRF / V: (înv) des~ / Pl: ~cări / E: diseca] 1 Disecție (1). 2 (Glg) Fragmentare a unei suprafețe plane (câmpie, platou etc. prin procesul de formare a ravenelor sau printr-o rețea densă de văi. 3 (Fig) Analiză minuțioasă a unei opere literare, a unui fapt de limbă etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISECARE, disecări, s. f. Acțiunea de a diseca și rezultatul ei; disecție. ♦ Analizarea amănunțită (a unei opere literare, artistice, a unui fenomen social etc.).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISECARE s.f. Acțiunea de a diseca și rezultatul ei. ♦ (Geol.) Acțiunea de fragmentare a unei suprafețe plane (cîmpie, platou etc.) prin ravinare sau printr-o rețea densă de văi. ♦ (Fig.) Analiză minuțioasă. [< diseca].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISECARE s. f. 1. acțiunea de a diseca. ◊ (geol.) acțiunea de fragmentare a unei suprafețe plane prin ravinare sau printr-o rețea densă de văi. 2. (fig.) analiză minuțioasă. (< diseca)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
disecare (disecție, analizare) s. f., g.-d. art. disecării; pl. disecări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
disecare (disecție) s. f., g.-d. art. disecării; pl. disecări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
disecare s. f., g.-d. art. disecării; pl. disecări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DISECARE s. v. disecție.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISECARE s. (ANAT.) disecție. (~ unui cadavru.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
disecare, disecărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a diseca și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: disecție
- 1.1. Acțiunea de fragmentare a unei suprafețe plane (câmpie, platou etc.) prin ravinare sau printr-o rețea densă de văi. DN
- 1.2. Analizarea amănunțită (a unei opere literare, artistice, a unui fenomen social etc.). DLRLC DN
-
etimologie:
- diseca DEX '09 DEX '98 DN