DEX online - Căutare: desfigurare

desfigura verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) desfigura	desfigurare	desfigurat	desfigurând	singular	plural
		(a) desfigura	desfigurare	desfigurat	desfigurând	desfigurează	desfigurați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	desfigurez	(să) desfigurez	desfiguram	desfigurai	desfigurasem
	a II-a (tu)	desfigurezi	(să) desfigurezi	desfigurai	desfigurași	desfiguraseși
	a III-a (el, ea)	desfigurează	(să) desfigureze	desfigura	desfigură	desfigurase
plural	I (noi)	desfigurăm	(să) desfigurăm	desfiguram	desfigurarăm	desfiguraserăm, desfigurasem
	a II-a (voi)	desfigurați	(să) desfigurați	desfigurați	desfigurarăți	desfiguraserăți, desfiguraseți
	a III-a (ei, ele)	desfigurează	(să) desfigureze	desfigurau	desfigurară	desfiguraseră

desfigurare substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	desfigurare	desfigurarea
nominativ-acuzativ	plural	desfigurări	desfigurările
genitiv-dativ	singular	desfigurări	desfigurării
genitiv-dativ	plural	desfigurări	desfigurărilor

Link către această paradigmă

DESFIGURÁRE, desfigurări, s.f. Faptul de a desfigura; urâțire, pocire, sluțire. – V. desfigura.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de IoanSoleriu, 11 Jul 2004 | Greșeală de tipar

DESFIGURÁRE s. deformare, deformație, pocire, schimonoseală, schimonosire, sluțire, strâmbare, urâțire. (~ a feței unei ființe.)
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

desfiguráre s. f., g.-d. art. desfigurării; pl. desfigurări
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

DESFIGURÁRE s.f. Acțiunea de a (se) desfigura și rezultatul ei; sluțire. [< desfigura].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 7 May 2006 | Greșeală de tipar

DESFIGURÁ, desfigurez, vb. I. Tranz. A strica fața, forma, înfățișarea firească a cuiva, urâțind-o; a poci, a sluți. – După fr. défigurer.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de IoanSoleriu, 11 Jul 2004 | Greșeală de tipar

DESFIGURÁ vb. a (se) deforma, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) sluți, a (se) strâmba, a (se) urâți, (pop. și fam.) a (se) scălâmbăia, a (se) scofâlci, (pop.) a (se) hâzi, (Mold. și Bucov.) a (se) șonți, (înv.) a (se) grozăvi. (S-a ~ în urma accidentului.)
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

desfigurá vb., ind. prez. 1 sg. desfiguréz, 3 sg. și pl. desfigureáză
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

A DESFIGUR//Á ~éz tranz. 1) (persoane) A urâți (mai ales la față) printr-o acțiune fizică brutală; a poci. 2) (realități, fapte etc.) A prezenta denaturat, fals. /<fr. défigurer
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

DESFIGURÁ vb. I. tr. A poci, a urâți, a sluți (figura, fața cuiva). [Cf. fr. défigurer].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 7 May 2006 | Greșeală de tipar

DESFIGURÁ vb. tr. a poci, a urâți, a sluți (figura, fața cuiva). (după fr. défigurer)
Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greșeală de tipar