4 intrări
32 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (6)
- relaționale (5)
- etimologice (1)
- specializate (3)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUTA, cutez, vb. I. 1. Tranz. A încreți, a îndoi (adânc) un material textil, a-i face falduri, cute, crețuri; a plia, a drapa. ♦ Refl. (Despre scoarța Pământului) A suferi o cutare2. 2. Refl. (Despre piele, mai ales despre cea de pe obraz) A se zbârci; a se rida; p. ext. (despre oameni) a îmbătrâni. – Din cută.
cuta [At: I. P. VOITEȘTI, ap. DA / Pzi: ~tez / E: cută] 1 vt A încreți un material textil, a plia, a drapa. 2 vr (D. scoarța pământului) A suferi o cutare2 (2). 3 vr (D. piele, mai ales d. cea de pe obraz) A se rida. 4 vr (Pex; d. oameni) A îmbătrâni.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUTA, cutez, vb. I. 1. Tranz. A încreți, a îndoi (adânc) un material textil, a-i face falduri, cute, crețuri; a plia, a drapa. ♦ Refl. (Despre scoarța pământului) A suferi o cutare2. 2. Refl. (Despre piele, mai ales despre cea de pe obraz) A se zbârci; a se rida; p. ext. (despre oameni) a îmbătrâni. – Din cută.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
A SE CUTA mă ~ez intranz. 1) (despre produse textile, confecții etc.) A face cute. 2) (despre scoarța terestră) A se deforma în cute sub acțiunea proceselor interne. 3) (despre piele, față etc.) A căpăta cute; a se încreți; a se zbârci; a se rida. /Din cută
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A CUTA ~ez tranz. 1) (rochii, fuste, țesături) A înzestra cu cute; a plisa. 2) A face să se cuteze. /Din cută
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUTĂ, cute, s. f. 1. Îndoitură (adâncă) într-un obiect de îmbrăcăminte; încrețitură, fald, creț, pliu. ♦ Urmă, dungă rămasă pe o țesătură sau pe o hârtie în locul unde au fost îndoite. ♦ (Geol.) Deformare plastică a stratelor din scoarța Pământului, rezultată în urma procesului de cutare2. 2. Zbârcitură (a obrazului); rid, creț. – Din bg. kuta.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cută sf [At: DA / Pl: ~te / E: bg кута] 1 Îndoitură (adâncă) într-un obiect de îmbrăcăminte Si: creț2, fălci, încrețitură, pliu. 2 Urmă, dungă rămasă pe o țesătură, pe o hârtie etc, în locul unde au fost îndoite. 3 Încrețitură a scoarței pământului sub acțiunea forțelor tectonice. 4 Rid.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuță1 sf [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ~țe / E: nct] (Trs; mpl) Fâșie (de slănină).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuță3 sf [At: ALECSANDRI, T. 435 / Pl: ~țe / E: cf cuțu] 1-4 Cățelușă (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuță2 sf [At: REV. CRIT. III, 121 / Pl: ~țe / E: mg koca] (Mgm) Femeie guralivă, care duce vorba de colo colo Si: cuțurie Cf cață.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUTĂ, cute, s. f. 1. Îndoitură (adâncă) într-un obiect de îmbrăcăminte; încrețitură, fald, creț, pliu. ♦ Urmă, dungă rămasă pe o țesătură sau pe o hârtie în locul unde au fost îndoite. ♦ Încrețitură a scoarței pământului, formată sub acțiunea forțelor tectonice. 2. Zbârcitură (a obrazului); rid, creț. – Din bg. kuta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
CUTĂ, cute, s. f. 1. Îndoitură adîncă într-un obiect de îmbrăcăminte; încrețitură, creț, fald. Îndată cucoana Cristina ridică bărbia și scoate din cutele capotului ochelari mărginiți cu aur. SADOVEANU, P. S. 175. Stăm în jurul mamei... prinși în cutele rochiei ei. SAHIA, N. 48. Fusta în cute e îngustă și compusă din două bucăți. ODOBESCU, S.I 418. ◊ (Poetic) Trăsnet țîșnit din cutele norilor încărcați cu electricitate. MACEDONSKI, O. IV 73. ◊ Fig. Vorbise iar cu... acea voce care nu era a tui, ci a unei sălămîsdre otrăvite și reci care era în el, ascunsă adine de tot în cuta cea mai lăuntrică a inimii. DUMITRIU, B. F. 34. O veche vioară a cărei binefăcătoare sonoritate e totdeauna gata să ne mîngîie sufletul pînă în cele mai profunde și tainice cute. CARAGIALE, N. F. 16. ♦ Urmă, dungă rămasă pe o țesătură sau pe o hîrtie în locul unde au fost îndoite. ◊ încrețitură, îndoitură a scoarței pămîntului. [Soldații] se tîrau, folosind orice cută a terenului. CAMILAR, N. I 245. 2. Zbîrcitură (în pielea de pe obraz). I se cutremurau umerii și i se încrețeau cutele mărunte de pe lîngă ochi. DUMITRIU, V. L. 9. Aceste fețe... pîrlite în focul luptelor... nu prind cute. DELAVRANCEA, S. 174.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUTĂ ~e f. 1) Îndoitură la un material textil sau la un obiect de îmbrăcăminte. 2) Încrețitură a pielii (mai ales pe față); rid; zbârcitură; creț. 3) Încrețitură a scoarței pământești, apărută sub acțiunea forțelor tectonice. /<bulg. kuta
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cută f. 1. îndoitură la postavuri; 2. sbârcitură; 3. fășie: ridiche în cute și felii. [Cf. serb. KUT, unghiu].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuță f. fam. cățea: să fiu buhna, să fiu cuța AL. [V. cuțu].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cútă f., pl. e (cp. cu lat. cŭtis, pele moale. V. cuțit). Vest. Îndoitură, încrețitură la haĭne. Zbîrcitură pe pele. Felie în lungu fructuluĭ: o cută de pepene.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cutez, 3 cutează; conj. prez. 1 sg. să cutez, 3 să cuteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cuta (a ~) vb., ind. prez. 3 cutează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cuta vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cutează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cută s. f., g.-d. art. cutei; pl. cute
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cută s. f., g.-d. art. cutei; pl. cute
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cută s. f., pl. cute
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CUTA vb. 1. v. plisa. 2. v. drapa. 3. (GEOL.) a (se) încreți. (Suprafața pământului s-a ~ în urma seismului.) 4. v. rida. 5. v. încreți.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUTA vb. 1. a plisa. (~ o fustă.) 2. a drapa. (~ un material textil.) 3. (GEOL.) a (se) încreți. (Suprafața pămîntului s-a ~ în urma seismului.) 4. a (se) încreți, a (se) rida, a (se) zbîrci, (fam.) a (se) smochini, (fig.) a (se) boți, a (se) brăzda. (Se ~ la obraz.) 5. a (se) încreți, a tremura, a (se) undui, (glumeț) a (se) zbîrli. (Vîntul ~ fața apei.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A cuta ≠ a descreți
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUTĂ s. 1. creț, fald, godeu, pliseu, pliu, (reg.) pătură. (~ a unei rochii.) 2. v. boțitură. 3. îndoitură, (rar) răsfrângătură, răsfrânsătură, răsfrântură. (~ la un obiect de îmbrăcăminte.) 4. (GEOL.) încrețitură. (~ a scoarței terestre.) 5. v. încrețitură. 6. v. rid.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUTĂ s. 1. creț, fald, godeu, pliseu, pliu, (reg.) pătură. (~ a unei rochii.) 2. boțitură, creț, încrețitură, îndoitură. (~ a pantalonilor necălcați.) 3. îndoitură, (rar) răsfrîngătură, răsfrînsătură, răsfrîntură. (~ la un obiect de îmbrăcăminte.) 4. (GEOL.) încrețitură. (~ a scoarței terestre.) 5. (ANAT.) încrețitură, pliu, (rar) sin. (La gușa unor animale se jormează ~e.) 6. creț, dungă, încrețitură, rid, zbîrcitură, (pop.) zbîrceală, zbîrci, (prin Transilv.) ranț, (fjg.) brazdă. (Față plină de ~e.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cută (cute), s. f. – 1. Pliu, îndoitură. – 2. Zbîrcitură, încrețitură, rid. – 3. Pungă sub ochi. – 4. (Rar) Felie, bucată tăiată. Origine incertă. Pare a fi vorba de lat. cŭtem „piele” (Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 61-3; Pușcariu 469; Lausberg 42; cf. părerea contrară la Domaschke 88), cf. sard. kude, sicil. kuti, piem. ku. Semantismul este dificil; poate trebuie explicat prin contaminarea cu gr. ϰότις „crestătură, incizie”. Cealaltă explicație, bazată pe bg. skut „margine, tiv” (Skok 67) nu este mai convingătoare. DAR propune bg. kutta, pe care nu îl cunoaștem, și care ar putea proveni din rom., dacă este cuvînt atît de rar cum pare. – Der. cuta, vb. (a îndoi, a face cute).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cuță1, cuțe, s.f. (reg.; mai ales la pl.) fâșii de slănină pentru afumat.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuță2, cuțe, s.f. (reg.) 1. cățea. 2. femeie guralivă, purtătoare de vorbe rele; clevetitoare.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
diapir, cută ∼ ă, (engl.= diapir) un „sâmbure de sare” sau de oricare altă rocă care se poate comporta plastic și care poate străpunge rocile acoperitoare, mai moi, atunci când acționează o presiune litostatică (și laterală) mare. Termenul d. a fost introdus de Ludovic Mrazec pentru a descrie modul de apariție a „sâmburilor de sare” din anticlinalele faliate din curbura C. Orient.
- sursa: Petro-Sedim (1999)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Cuța, Cuțescu v. Ana II 3.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cuta, cutezverb
- 1. A încreți, a îndoi (adânc) un material textil, a-i face falduri, cute, crețuri. MDA2 DEX '09 DEX '98
-
- 2. (Despre piele, mai ales despre cea de pe obraz) A se zbârci; a se rida. MDA2 DEX '09 DEX '98
- 2.1. Despre oameni: îmbătrâni. MDA2 DEX '09 DEX '98sinonime: îmbătrâni
-
etimologie:
- cută MDA2 DEX '09 DEX '98
cută, cutesubstantiv feminin
- 1. Îndoitură (adâncă) într-un obiect de îmbrăcăminte. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: creț fald pliu încrețitură îndoitură
- Îndată cucoana Cristina ridică bărbia și scoate din cutele capotului ochelari mărginiți cu aur. SADOVEANU, P. S. 175. DLRLC
- Stăm în jurul mamei... prinși în cutele rochiei ei. SAHIA, N. 48. DLRLC
- Fusta în cute e îngustă și compusă din două bucăți. ODOBESCU, S.I 418. DLRLC
- Trăsnet țîșnit din cutele norilor încărcați cu electricitate. MACEDONSKI, O. IV 73. DLRLC
- Vorbise iar cu... acea voce care nu era a tui, ci a unei sălămîzdre otrăvite și reci care era în el, ascunsă adînc de tot în cuta cea mai lăuntrică a inimii. DUMITRIU, B. F. 34. DLRLC
- O veche vioară a cărei binefăcătoare sonoritate e totdeauna gata să ne mîngîie sufletul pînă în cele mai profunde și tainice cute. CARAGIALE, N. F. 16. DLRLC
- 1.1. Urmă, dungă rămasă pe o țesătură sau pe o hârtie în locul unde au fost îndoite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.2. Deformare plastică a stratelor din scoarța Pământului, rezultată în urma procesului de cutare. DEX '09 DLRLC
- [Soldații] se tîrau, folosind orice cută a terenului. CAMILAR, N. I 245. DLRLC
-
-
- 2. Zbârcitură (a obrazului). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: creț rid zbârcitură
- I se cutremurau umerii și i se încrețeau cutele mărunte de pe lîngă ochi. DUMITRIU, V. L. 9. DLRLC
- Aceste fețe... pîrlite în focul luptelor... nu prind cute. DELAVRANCEA, S. 174. DLRLC
-
etimologie:
- kuta DEX '98 DEX '09