3 intrări
33 de definiții
din care- explicative (21)
- morfologice (4)
- specializate (6)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CROM s. n. Element chimic, metal alb, dur, casant, foarte rezistent față de agenții chimici, folosit la cromaj, la fabricarea unor oțeluri speciale, a unor compuși utilizați în vopsitorie, în tăbăcărie etc. – Din fr. chrome.
crom sn [At: IOANOVICI, TEHN. 30 / Pl: ~uri / E: fr chrome] Element chimic, metal dur, cenușiu-deschis, folosit la cromare, fabricarea de oțeluri speciale, compuși chimici etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CROM s. n. Element chimic, metal dur, de culoare cenușie deschisă, folosit la cromaj, la fabricarea unor oțeluri speciale, a unor compuși întrebuințați în vopsitorie, în tăbăcărie etc. – Din fr. chrome.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CROM s. n. Metal dur, de culoare cenușie-deschisă, folosit în cromaj la fabricarea oțelurilor speciale, la formarea de combinații colorate, oxidante și tanante etc. ◊ Galben de crom = cromat de plumb folosit la prepararea vopselelor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CROM s.n. Metal alb-cenușiu, dur, asemănător cu fierul, care se folosește la fabricarea oțelului inoxidabil și la cromare. ◊ Galben de crom = cromat de plumb, folosit în vopsitorie. [< fr. chrome, cf. gr. chroma – culoare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
-CROM2 Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) culoare”, „colorat”. [< fr. -chrome].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CROM1- v. cromo-.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CROM1 s. n. metal alb-cenușiu, dur, casant, inoxidabil, folosit la fabricarea oțelului inoxidabil și la cromare. (< fr. chrome)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CROM n. Metal alb-cenușiu, dur, asemănător cu fierul, foarte rezistent la agenții chimici, folosit la fabricarea oțelului inoxidabil, în arta vopsitului și în tăbăcărie. /<fr. chrome
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
crom n. metal ale cărui combinațiuni frumos colorate sunt întrebuințate în vopsitorie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*crom n. (vgr. hrôma, coloare). Chim. Un corp simplu metalic tetravalent cenușiŭ ale căruĭ combinațiunĭ se disting toate printr’o coloare frumoasă. Se cristalizează în octaedre regulare tot așa de dure ca ale corindonuluĭ. Descoperit și separat de Francezu Vauquelin la 1797 din cromatu de plumb (crocoisa).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CROMO- Element de compunere cu sensul de „culoare, colorat”, care servește la formarea unor substantive sau a unor adjective. – Din fr. chromo-.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CROMO- Element de compunere cu sensul de „culoare, colorat”, care servește la formarea unor substantive sau a unor adjective. – Din fr. chromo-.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
cromo- [At: DEX2 / E: fr chromo-] Element de compunere, cu sensul „culoare, colorat”.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hrom sn vz crom
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CROMATO- v. cromo-.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CROMO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) culoare”, „de culoare”. [Var. crom-, cromato-. / < fr. chromo-, chromato-, cf. gr. chroma – culoare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CROMAT2(O)- elem. crom2(o)-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
-CROMAZIE elem. crom2(o)-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
-CROMIE elem. crom2(o)-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CROMO1- elem. crom2(o)-. ()
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CROM2(O)-/ CROMAT(O)-, -CROM, -CROMAZIE, -CROMIE elem. „culoare”. (< fr. chrom/o/-, chromat/o/-, -chrome, -chromasie, -chromie, cf. gr. khroma)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
crom s. n.; simb. Cr
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
crom s. n.; simb. Cr
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
crom s. n., simb. Cr
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
crom
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CROM-, v. CROMO-. □ ~hidroză (v. -hidroză), s. f., transpirație colorată; ~opsie (v. -opsie), s. f., boală a ochiului datorită căreia obiectele necolorate sînt percepute în culori.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
-CROM „culoare, colorație, pigmentație”. ◊ gr. khroma „culoare” > fr. -chrome, germ. -chrom, engl. -chrome > rom. -crom.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
CROMAT-, v. CROMATO-. □ ~opsie (v. -opsie), s. f., capacitate de a percepe distinct culorile; ~urie (v. -urie), s. f., colorație anormală a urinii.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
CROMATO- „culoare, colorație, pigmentație”. ◊ gr. khroma, khromatos „culoare” > fr. chromato-, engl. id., germ. id., it. cromato- > rom. cromato-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă tînără care conține sau care poate produce pigmenți; sin. cromoblast; ~cit (v. -cit), s. n., celulă cu pigmenți; sin. cromocit; ~disopsie (v. dis-, v. -opsie), s. f., imposibilitate de a distinge culorile; ~fag (v. -fag), s. m., celulă fagocită care înglobează pigmenți; sin. cromofag; ~fil (v. -fil1), adj., care fixează coloranții; sin. cromofil; ~filie (v. -filie1), s. f., afinitate a unor plante pentru materiile colorate; ~fobie (v. -fobie), s. f., ereutofobie*; ~for (v. -for), s. m., 1. Celulă care conține pigment colorat; sin. cromofor (2). 2. Corpuscul din celulele plantelor superioare, care conține clorofilă sau alți pigmenți; ~gen (v. -gen1), adj., care colorează sau care produce materii colorante; ~geneză (v. -geneză), s. f., fenomen de producere a unor substanțe colorate de către bacterii și fungi, ca rezultat al activității metabolice; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu fizico-chimic de separare a substanțelor dintr-o soluție, filtrîndu-se printr-un absorbant; ~gramă (v. -gramă), s. f., repartiție diferită a componenților unui amestec de substanțe în soluție, care se filtrează printr-un mediu poros; ~liză (v. -liză), s. f., proces de descompunere și de dispariție a cromatinei nucleare; ~logie (v. -logie1), s. f., studiul materiilor colorante de origine vegetală; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat pentru măsurarea intensității culorilor; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., structură periferică nediferențiată a citoplasmei, impregnată cu pigmenți, la bacterii și cianoficee; sin. cromoplasmă (1); ~plast (v. -plast), s. n., corpuscul colorat din rădăcinile de morcov sau din fructele coapte, cu rol asemănător colorplastelor; sin. cromoplast; ~rexă (v. -rexă), s. f., proces de fragmentare sau de fisurare a nucleului celular într-un număr de particule care se împrăștie în citoplasmă; ~taxie (v. -taxie), s. f., afinitate a unor substanțe de a ataca selectiv cromatina nucleară.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
-CROMAZIE „colorație, pigmentație”. ◊ gr. khroma „culoare” > fr. -chromasie, germ. id., it. -cromasia, engl. -chromasia > rom. -cromazie.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
CROMO- „culoare, pigmentație, materie colorată, pigment, cromatină, coloranți”. ◊ gr. khroma „culoare” > fr. chromo-, germ. id., engl. id., it. cromo- > rom. cromo-. □ ~blast (v. -blast), s. n., cromatoblast*; ~centru (v. -centru), s. n., 1. s. n. pl., Corpusculi de cromatină din nucleul aflat în stare de repaus sau în stadiul interfazei, care absorb și fixează diferite substanțe colorate., 1. s. n., Regiune cromozomială heterocromatică; ~cistoscopie (v. cisto-, v. -scopie), s. f., examinare cu cistoscopul a funcției renale și a permeabilității ureterelor cu ajutorul unei substanțe de contrast; sin. cromoureteroscopie, cistocromoscopie; ~cit (v. -cit), s. n., cromatocit*; ~colografie (v. colo-2, v. -grafie), s. f., procedeu de tipar colografic în culori; sin. cromocolotipie, cromoheliografie; ~colotipie (v. colo-2, v. -tipie), s. f., cromocolografie*; ~condrie (v. -condrie), s. f., mitocondrie granulară care dă naștere, în interiorul ei, unui pigment; ~crinie (v. -crinie), s. f., secreție sau excreție de materii colorate; ~fag (v. -fag), s. m., comatofag*; ~fil (v. -fil1), adj., cromatofil*; ~fob (v. -fob), adj., (despre țesuturi și celule) care nu se colorează; ~for (v. -for), s. m., 1. Grup de atomi care, introduși în molecula combinațiilor organice, formează compuși coloranți. 2. Cromatofor* (1); ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., procedeu de obținere a fotografiilor în culori; ~fotolitografie (v. foto-, v. lito-, v. -grafie), s. f., procedeu de pregătire a unei forme de tipar plan litografic și multicolor, și de multiplicare a imaginilor prin reproducerea fotografică; ~fototerapie (v. foto-, v. -terapie), s. f., utilizare terapeutică a luminii colorate; ~fototipie (v. foto-, v. -tipie), s. f., stampă executată în tipar multicolor, pentru care formele de tipar au fost realizate cu ajutorul reproducerii fotomecanice; ~gen (v. -gen1), adj., s. m., 1. adj., Care produce pigmenți. 2. s. m., Substanță care formează prin oxidare compuși colorați; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de producere a pigmenților; ~heliografie (v. helio-, v. -grafie), s. f., cromocolografie*; ~lipoide (v. lipo-, v. -id), s. f. pl., picături de ulei, cu pigmenți de carotină, din celulele unor alge și ciuperci; ~litografie (v. lito-, v. -grafie), s. f., procedeu litografic de imprimare policromă; ~mere (v. -mer), s. n. pl., granule de cromatină dispuse liniar de-a lungul filamentului cromozomial sau al cromonemei; ~nemă (v. -nemă), s. f., 1. Filament cromozomial lung și spiralat, observat în profaza mitozei și a meiozei. 2. Lanț de ADN în bacterii și virusuri; ~pexie (v. -pexie), s. f., proces de fixare a pigmenților sau coloranților pe o celulă sau pe o formațiune celulară, pe un țesut sau organ; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., 1. Cromatoplasmă*. 2. Rețeaua cromatinei nucleare; ~plast (v. -plast), s. n., cromatoplast*; ~radiometru (v. radio-, v. -metru1), s. n., aparat utilizat pentru măsurarea și dozarea razelor X; ~spiră (v. -spiră), s. f., filament spiralat cromatic, care apare în nucleu în timpul diviziunii haplomitotice; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratare a unor maladii prin utilizarea luminii colorate; ~tip (v. -tip), s. n., parte a genotipului care este localizată în cromozomi; ~tipie (v. -tipie), s. f., reproducere litografică în culori, obținută pe cale fotochimică; ~tipografie (v. tipo-, v. -grafie), s. f., procedeu de tipărire multicoloră cu elementele de imprimare în relief; ~tropi (v. -trop), s. m. pl., coloranți acizi și azoici, care vopsesc lîna în roșu pînă la violet și care au la lumină o rezistență relativ bună; ~ureteroscopie (v. uretero-, v. -scopie), s. f., cromocistoscopie*; ~xilografie (v. xilo-, v. -grafie), s. f., tipar înalt multicolor, executat pe clișee gravate în lemn; ~zom (v. -zom), s. m., corpuscul de substanță nucleară formată în timpul diviziunii cariocinetice și purtător al caracterelor ereditare.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CROM (< fr. {i}; {s} gr. khroma „culoare”) s. n. Element chimic (Cr, nr. at. 24, m. at. 51,99, p. t. 1.890°C, p. f. 2.480°C); metal alb, dur, casant, foarte rezistent față de agenții chimici. Funcționează în combinații în stările de valență 2, 3 și 6. Întrebuințat la obținerea unor aliaje (oțel cu c.) și la cromare. Sub formă de săruri este întrebuințat în vopsitorie, tăbăcărie, fotografie, cataliză etc. A fost descoperit de chimistul francez L.N. Vauquelin în 1797.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Cr, simbol chimic pentru crom.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cromsubstantiv neutru
- 1. Element chimic, metal alb, dur, casant, foarte rezistent față de agenții chimici, folosit la cromaj, la fabricarea unor oțeluri speciale, a unor compuși utilizați în vopsitorie, în tăbăcărie etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Galben de crom = cromat de plumb folosit la prepararea vopselelor. DLRLC DN
-
- comentariu Cr DOOM 2
etimologie:
- chrome DEX '09 DEX '98 DN
- chroma – culoare DN
-
cromelement de compunere, sufix
- 1. Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) culoare”, „colorat”. DN
etimologie:
- -chrome DN
cromoelement de compunere, prefix
- 1. Element de compunere cu sensul de „culoare, colorat”, care servește la formarea unor substantive sau a unor adjective. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- chromo- MDA2 DEX '09 DEX '98 DN