3 intrări
32 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (5)
- relaționale (6)
- specializate (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIONT, CIOANTĂ adj. v. ciunt.
CIONT, CIOANTĂ adj. v. ciunt.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
ciont1 sn [At: ANON. CAR. / V: cioantă sf / Pl: ~oante / E: mg csont] (Mgm) 1 Os. 2 (Pex) Ciolan (1). 3 (Île) A fi înghețat (sau adormit, uscat) ca ~ul A fi tare înghețat. 4 (Îe) Să-ți fie de ~oante Să-ți fie de cap. 5 (Gmț) Mână. 6 (Gmț; lpl) Degete.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciont2 sm [At: H XVII, 229 / Pl: ~nți / E: nct] (Reg) Șoarece de munte Si: (îrg) ciontâc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciont3, ~oantă [At: ISPIRESCU, L. 252 / Pl: ~nți, ~oante / E: nct] 1 a (D. obiecte, lucruri sau ființe) Care are o parte lipsă (mai ales extremitățile) Cf bont, ciomp, ciong, ciung, ciunt. 2 a Care are coada scurtă. 3 a Care nu are un corn. 4 sm Bucată mică rămasă dintr-un băț, ciomag sau ramură Și ciot, ciump. 5 smf Parte rămasă dintr-un membru amputat. 6 sm (Îs) ~ul cozii Rădăcină a cozii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciont n. buștean, buturugă: un ciont de lemn. [Formă nazalizată din ciot], ║ a. tocit în vârf sau pe de mărgini. [Lit. trunchiat]. V. ciunt.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) cĭont, cĭoántă adj. V. cĭunt.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) cĭont n., pl. cĭoante și cĭonturĭ (ung. csont, os. V. cĭontonog, cĭunt, cĭot și bont). Bucată, frîntură (de lemn). Trans. Banat. Iron. Pl. Oase, cĭolane: acolo ĭ-aŭ rămas cĭoantele (V. cĭoantă): Înghețat ca cĭontu (saŭ numaĭ cĭont), înghețat bocnă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre păr) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă. [Var.: ciont, cioantă adj.] – Contaminare între ciot și ciung.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cioantă sf vz ciont1-2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciunt, ~ă [At: VARLAAM, C. 173/2 / Pl: ~nți, ~e / E: ctm ciot + ciung] 1-4 smf, a Ciung (1-4). 5-6 a (D. animale) Cu coada sau urechile tăiate. 7 sm (Îvp; îs) ~ olog Olog de ambele picioare, care se mișcă numai cu ajutorul mâinilor. 8 a (D. lucruri) Scurtat. 9 a (D. vite) Ciung (6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre păr) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă. [Var.: ciont, cioantă adj.] – Probabil contaminare între ciot și ciung.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. 1. Ciung. Cel dinții care-a venit, Șchiop și ciunt s-a nemerit. împăratul l-a-ntrebat Cum de-i ciunt și de-a șchiopat? CONTEMPORANUL, III 730. ◊ Fig. Fără voie, Sanda își dete cu mena prin pletele ei ciunte, care-i cădeau peste ochi. CARAGIALE, S. 21. ◊ (Substantivat) I s-au curmat mînile, de au picat palmele de la încheietură jos, și el au rămas ciunt. SBIERA, P. 31. 2. (Rar) Șchiop. (Substantivat) Ș-au pornit frumoasă nuntă, De pășea pînă și ciuntă. EMINESCU, L. P. 148. 3. (Despre copaci) Lipsit de crengi sau de frunze, gol, despuiat. Se zărea lîngă un pom ciunt un ocol rotund. CAMILAR, N. I 376. – Variantă: (regional) ciont, cioantă (ISPIRESCU, L. 252) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIUNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre părți ale corpului) Care a fost retezat sau rupt; supus ciuntirii; ciung. 3) și substantival (despre ființe) Care este lipsit de o parte a corpului; fără o parte a corpului. 3) (despre plante) Care are părți rupte sau tăiate; ciung. /Contaminare dintre ciot + ciung
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ciunt a. scurtat (de urechi sau de coadă). V. ciont.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cĭung și (est) cĭunt, -ă adj. (rudă cu it. cionco, mutilat, ciocco, butuc, ciotto, șchĭop, și cu ung. csonk, csönkö, buturugă rămasă în pămînt, csonka, cĭung. Var.: cĭoantă, cĭont, cĭot, cĭut, cĭump. V. cĭoc 1). Mutilat, cĭolac (vorbind de mînĭ): om cĭunt, mînă ciuntă. – Și cĭont, cĭoantă (est). V. cĭont 1 și olog.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ciunt adj. m., pl. ciunți; f. ciuntă, pl. ciunte
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ciunt adj. m., pl. ciunți; f. ciuntă, pl. ciunte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciunt adj. m., pl. ciunți; f. sg. ciuntă, pl. ciunte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ciunt
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
ciunt, -tă.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CIONT s. v. ciolan, os.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ciont s. v. CIOLAN. OS.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIUNT adj., s. ciung, (Munt. și Ban.) ciolac, (Mold.) câș. (Om ~; mână ~; un ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘARPE-CIONT s. v. năpârcă, viperă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CIUNT adj., s. ciung, (Munt. și Ban.) ciolac, (Mold.) cîș. (Om ~; mînă ~; un ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șarpe-ciont s. v. NĂPÎRCĂ. VIPERĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ciont1, cioantă, adj. (pop.) 1. cu o parte ruptă, tăiată; stropșit, mutilat, amputat; ciunt, ciung, bont, cionc, ciomp, scurt de coadă. 2. tocit în vârf sau pe margini; știrbit, ciobit.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciont2, cioante, s.n. 1. (pop.) crâmpei dintr-o bucată mai mare; ciump, ciot. 2. (reg.) os, ciolan; (la pl.) degetele mâinii. 3. (reg.) buștean, buturugă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciont, cioante, s.n. (reg.) 1. Os, ciolan: „Ni, măi, dar ce fel de câine-i aiesta că nu-i trebuie ciontul? Că doar alți câini bucuroși rod cioantele” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 43). 2. (în expr.) Ciontu' de la grumaz = mărul lui Adam; gâltan. 3. (în expr.) A pune ciontu la treabă = a se strădui: „Nu vre' pune ciontu a trudi” (Grai. rom., 2000). 4. (adv.) Bocnă, tare, în expr. înghețat ciont. ■ (onom.) Cionte(a), nume de familie în jud. Maram. ■ Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). – Din magh. csont „os” (MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciont, cioante, s.n. – (reg.) Os, ciolan: „Nu vre’ pune ciontu a trudi” (Grai. rom., 2000; Apșa de Jos). Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). ♦ (adv.) Bocnă, tare, în expr. înghețat ciont. ♦ (onom.) Cionte, Ciontea, nume de familie (61 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. csont „os” (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciont, cioante, s.n. – Os: „Ieși din măduva ciontului” (Memoria 2001: 41). Ciontoș, poreclă în Strâmtura; Ciontoșan, poreclă în Oncești. – Din magh. csont.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciunt, -ă, ciunți, -te, adj. – Retezat, tăiat; ciung. ♦ (onom.) Ciunt, Ciuntu, nume de familie (51 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Contaminare dintre ciot și ciung (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A43) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ciunt, ciuntăadjectiv
-
- Cel dintîi care-a venit, Șchiop și ciunt s-a nemerit. Împăratul l-a-ntrebat Cum de-i ciunt și de-a șchiopat? CONTEMPORANUL, III 730. DLRLC
- I s-au curmat mînile, de au picat palmele de la încheietură jos, și el au rămas ciunt. SBIERA, P. 31. DLRLC
- 1.1. (Despre păr) Care a fost tuns scurt. DEX '09 DEX '98
- Fără voie, Sanda își dete cu mîna prin pletele ei ciunte, care-i cădeau peste ochi. CARAGIALE, S. 21. DLRLC
-
-
- 2. Șchiop. DLRLCsinonime: șchiop
- Ș-au pornit frumoasă nuntă, De pășea pînă și ciunta. EMINESCU, L. P. 148. DLRLC
-
- 3. (Despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă. DEX '09 DEX '98
-
- Se zărea lîngă un pom ciunt un ocol rotund. CAMILAR, N. I 376. DLRLC
-
etimologie:
- ciot și ciung DEX '09