BROSCĂRIȚĂ, broscărițe, s. f. Plantă erbacee acvatică cu flori verzui; iarba-șarpelui, limba-apei (Triglochin palustris). – Broască + suf. -ăriță.

broscăriță sf vz broscariță

BROSCĂRIȚĂ, broscărițe, s. f. Plantă erbacee acvatică cu flori verzui; iarba șarpelui, limba-apei (Triglochin palustris). – Broască + suf. -ăriță.

BROSCĂRIȚĂ, broscarițe, s. f. 1. Plantă erbacee acvatică, cu flori albe-verzui; crește prin bălți sau prin ape lin curgătoare (Potamogeton natans); limba-apei, notătoare. 2. Plantă erbacee acvatică cu flori verzi și fructe (capsule) care se desfac la maturitate în trei valve; crește prin locuri umede și livezi mlăștinoase (Triglochin palustre); iarba-șerpilor.

BROSCĂRIȚĂ ~e f. Plantă erbacee acvatică, cu tulpina subțire, cu frunze lungi pețiolate, pieloase și cu flori albe-verzui; limba-apei; notătoare. /broască + suf. ~ăriță

BROSCARIȚĂ, broscarițe, s. f. Denumire dată mai multor specii de plante erbacee acvatice cu flori hermafrodite, albe-verzui, dispuse în spice; notătoare (Potamogeton natans). – Broască + suf. -ariță.

broscariță sf [At: PANȚU, PL. / V: ~căr~ / Pl: ~țe / E: broască + -ariță] 1 Plantă erbacee acvatică din familia scheuchyeriacee, înaltă de 15-60 cm, glabră, cu foi bazilare, îngust-lineare, cu flori verzui, fructe lineare, îngustate spre bază, alipite de tulpină și desfacându-se la maturitate în trei capsule, care crește pe locuri umede (Ludwigia palustris). 2 Planta Potamogeton natans. 3 (Bot) Iarba-șerpilor (Triglochin palustre).

broscariță s.f. (bot.) Plantă erbacee acvatică, din familia scheuczeriacee, cu tulpina lungă de 15-60 cm, cu frunzele pețiolate, înguste și liniare, cu florile albe-verzui, hermafrodite, dispuse în spic, cu fructele liniare, îngustate la bază, alipite de tulpină, care se desfac la maturitate în trei valve, care crește prin bălți sau prin ape lin curgătoare (Potamogeton natans); limba-apei. • pl. -țe. /broască + -ăriță.

BROSCARIȚĂ (pl. -țe) sf. 🌿 Plantă, numită și „limba-apei” sau „notătoare”, care crește prin bălți și prin apele lin curgătoare (Potamogeton natans) (🖼 619) [broască].

BROSCARIȚĂ, broscarițe, s. f. Denumire dată mai multor specii de plante erbacee acvatice cu flori hermafrodite, albe-verzui, dispuse în spice; notătoare (Potamogeton). – Broască + suf. -ariță.

BROSCARIȚĂ, broscarițe, s. f. 1. Plantă erbacee acvatică, cu flori albe-verzui (Potamogeton natans); limba-apei. 2. Plantă erbacee acvatică, cu flori verzi și fructe care se desfac la maturitate în trei valve (Triglochin palustre); iarba-șerpilor. – Din broască + suf. -ariță.

broscariță f. plantă ce crește prin apele stagnante și lin curgătoare (Potamogeton natans).

broscáriță f., pl. e (d. broască). O algă (potamogéton natans).

broscăriță (iarba-șarpelui) s. f., g.-d. art. broscăriței; pl. broscărițe

broscăriță (iarba-șarpelui) s. f., g.-d. art. broscăriței; pl. broscărițe

broscăriță s. f., g.-d. art. broscăriței; pl. broscărițe

broscariță (plantă) s. f., g.-d. art. broscariței; pl. broscarițe

broscariță (notătoare) s. f., g.-d. art. broscariței; pl. broscarițe

broscariță s. f., g.-d. art. broscariței; pl. broscarițe

BROSCĂRIȚĂ s. (BOT.; Triglochin palustris) (reg.) iarba-șarpelui.

BROSCĂRIȚĂ s. (BOT.; Triglochin palustris) (reg.) iarba-șarpelui.

BROSCARIȚĂ s. (BOT.; Potamogeton natans) (reg.) notătoare, limba-apei, (Munt.) pașă.

BROSCARIȚĂ s. (BOT.; Potamogeton natans) (pop.) notătoare, limba-apei, (Munt.) pașă.