broscariță s.f. (bot.) Plantă erbacee acvatică, din familia scheuczeriacee, cu tulpina lungă de 15-60 cm, cu frunzele pețiolate, înguste și liniare, cu florile albe-verzui, hermafrodite, dispuse în spic, cu fructele liniare, îngustate la bază, alipite de tulpină, care se desfac la maturitate în trei valve, care crește prin bălți sau prin ape lin curgătoare (Potamogeton natans); limba-apei. • pl. -țe. /broască + -ăriță.