BREVET, brevete, s. n. Document oficial acordat de o autoritate (de stat) prin care se conferă unei persoane o distincție, o calitate în virtutea căreia are anumite drepturi speciale. Brevet de pilot. ◊ Brevet de invenție = titlu oficial de protecție pentru o invenție (a unui produs, procedeu sau metodă), care conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare, pe durata de valabilitate a acestuia; patentă. – Din fr. brevet.

brevet sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr brevet] 1 Document acordat de o autoritate (de stat) și care dă anumite drepturi Si: atestat, certificat, diplomă, patent, (pfm) patalama. 2 (Îs) ~ de invenție Brevet (1) prin care se atestă dreptul (exclusiv) de a exploata o invenție.

brevet s.n. Act oficial care conține titlul, distincția, calitatea acordate de o autoritate (de stat) și care presupune anumite drepturi. Pascalopul i-a făcut rost de brevet (de exploatare a tutunului) (CĂL.). ◊ Brevet de invenție = document oficial eliberat de o autoritate (de stat) inventatorului prin care i se atestă dreptul (exclusiv) de a exploata o invenție; patent; licență. • pl. -e. /<fr. brevet.

BREVET, brevete, s. n. Document oficial acordat de o autoritate (de stat) prin care se conferă unei persoane o distincție, o calitate în virtutea căreia are anumite drepturi speciale. ◊ Brevet de invenție = document pe care organul de stat competent îl eliberează inventatorului sau persoanei căreia acesta i-a transmis drepturile sale și prin care se recunoaște dreptul acestora de a exploata exclusiv invenția un anumit timp; patentă. – Din fr. brevet.

BREVET, brevete, s. n. Document eliberat de o autoritate de stat, prin care se recunoaște unei persoane autenticitatea unei invenții (v. patentă) sau prin care i se asigură anumite drepturi: (astăzi) de a pilota un avion, (mai demult) de a exercita o meserie (v. diplomă, certificat) sau de a vinde băuturi alcoolice (v. licență) și alte produse monopolizate (țigări, tutun, cărți de joc ețc.). A obținut brevetul de pilot. Ministerul i-a acordat un brevet pentru invenția sa.

BREVET, brevete, s. n. Document acordat de o autoritate de stat prin care i se recunoaște unei persoane autenticitatea unei invenții sau se asigură anumite drepturi. Brevet de pilot. – Fr. brevet.

BREVET s.n. Document, certificat, titlu dat de o autoritate (de stat) prin care i se recunoaște cuiva paternitatea unei invenții sau i se asigură anumite drepturi; patentă, licență. [< fr. brevet].

BREVET s. n. document cuprinzând titlul, distincția, calitatea acordate de o autoritate (de stat) și care presupune anumite drepturi. ♦ ~ de invenție = document eliberat inventatorului de către organul de stat competent, prin care i se recunoaște dreptul de a exploata în exclusivitate invenția, un anumit timp; patentă. (< fr. brevet)

BREVET ~e n. Document oficial care permite deținătorului să exercite anumite funcții. ~ de studii. ◊ ~ de invenție document prin care un organ de stat competent conferă autorului unei invenții dreptul exclusiv de exploatare; patent. /<fr. brevet

brevet n. diplomă, certificat eliberat de Stat celor ce autorizează a practicà unele industrii sau profesiuni; brevet de invențiune, dat inventatorului spre a autoriza proprietatea și exploatarea descoperirii sale.

*brevét n., pl. e (fr. brevet, d. bref, scrisoare). Certificat, diplomă, maĭ ales la militarĭ. Brevet de invențiune, patentă, diplomă pe care guvernu o liberează autoruluĭ uneĭ invențiunĭ orĭ descoperirĭ ca să-ĭ asigure proprietatea și exploatarea eĭ excluzivă pe un anumit număr de anĭ.

brevet s. n., pl. brevete

brevet s. n., pl. brevete

brevet s. n., pl. brevete

BREVET s. patentă, (astăzi rar) licență. (~ de invenție.)

BREVET s. patentă, (astăzi rar) licență. (~ de invenție.)

BREVET DE APTITUDINE ȘI LICENȚĂ document eliberat de autoritățile aeronautice ale unui stat care conferă și certifică o calificare a unei persoane ca personal navigant profesionist, particular sau sportiv. Valabilitatea licenței variază de la o țară la alta, în general acordându-se pe un an de zile.