brevet s.n. Act oficial care conține titlul, distincția, calitatea acordate de o autoritate (de stat) și care presupune anumite drepturi. Pascalopul i-a făcut rost de brevet (de exploatare a tutunului) (CĂL.). ◊ Brevet de invenție = document oficial eliberat de o autoritate (de stat) inventatorului prin care i se atestă dreptul (exclusiv) de a exploata o invenție; patent; licență. • pl. -e. /<fr. brevet.