2 intrări
14 definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BIOMECANICĂ s. f. Știință care studiază, pe baza mecanicii generale, structura, evoluția și funcțiunile aparatului motor al animalelor și al omului. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biomécanique.
biomecanică sf [At: DA / P: bi-o- / E: fr biomécanique] Știință care studiază, pe baza mecanicii generale, structura, evoluția și funcțiile aparatului motor al animalelor și omului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIOMECANICĂ s. f. Știință care studiază, pe baza mecanicii generale, structura, evoluția și funcțiile aparatului motor al animalelor și al omului. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biomécanique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BIOMECANICĂ s. f. Știință care studiază dezvoltarea, structura și activitatea aparatului motor al animalelor și al omului, plecînd de la premisele mecanicii generale.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIOMECANICĂ s. f. Știință care studiază dezvoltarea, structura și activitatea aparatului motor al animalelor și al omului, plecînd de la premisele mecanicii generale. [Pr.: bi-o-] – Fr. biomécanique.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BIOMECANICĂ s.f. Capitol al biofizicii care se ocupă cu studiul acțiunii forțelor interne sau externe asupra organismelor vii. [< fr. biomécanique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
biomecanic, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr biomécanique] 1 Care aparține biomecanicii. 2 Referitor la biomecanică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
biomecanic, -ă s.f., adj. 1 s.f. Domeniu al biofizicii în cadrul căruia sunt aplicate principii și legi ale mecanicii în studiul biosistemelor. 2 adj. Care aparține biomecanicii, care se referă la biomecanică. • sil. bi-o-. pl. -ci, -ce. /<fr. biomécanique, engl. biomechanics; cf. gr.βίος „viață”, lat. mechanicus, gr. μηχανή „mașină”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BIOMECANIC, -Ă adj. Referitor la biomecanică. [< fr. biomécanique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BIOMECANIC, -Ă I. adj. referitor la biomecanică. II. s. f. știință care studiază fenomenele fiziologice cu ajutorul mecanicii. (< fr. biomécanique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
biomecanică (desp. bi-o-) s. f., g.-d. art. biomecanicii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
biomecanică (bi-o-) s. f., g.-d. art. biomecanicii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
biomecanică s. f. (sil. bi-o-), g.-d. art. biomecanicii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
biomecanic adj. m.(sil. bi-o-), pl. biomecanici; f. sg. biomecanică, pl. biomecanice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: bi-o-
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: bi-o-
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
biomecanicăsubstantiv feminin
- 1. Știință care studiază, pe baza mecanicii generale, structura, evoluția și funcțiunile aparatului motor al animalelor și al omului. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- biomécanique DEX '09 DEX '98 DN
biomecanic, biomecanicăadjectiv
- 1. Referitor la biomecanică. DN
etimologie:
- biomécanique DN