5 definiții pentru biomecanic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
biomecanic, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr biomécanique] 1 Care aparține biomecanicii. 2 Referitor la biomecanică.
biomecanic, -ă s.f., adj. 1 s.f. Domeniu al biofizicii în cadrul căruia sunt aplicate principii și legi ale mecanicii în studiul biosistemelor. 2 adj. Care aparține biomecanicii, care se referă la biomecanică. • sil. bi-o-. pl. -ci, -ce. /<fr. biomécanique, engl. biomechanics; cf. gr.βίος „viață”, lat. mechanicus, gr. μηχανή „mașină”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BIOMECANIC, -Ă adj. Referitor la biomecanică. [< fr. biomécanique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BIOMECANIC, -Ă I. adj. referitor la biomecanică. II. s. f. știință care studiază fenomenele fiziologice cu ajutorul mecanicii. (< fr. biomécanique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
biomecanic adj. m.(sil. bi-o-), pl. biomecanici; f. sg. biomecanică, pl. biomecanice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: bi-o-
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
biomecanic, biomecanicăadjectiv
- 1. Referitor la biomecanică. DN
etimologie:
- biomécanique DN