ALVIȚĂ s. f. Produs alimentar zaharos, obținut din caramel, miere, nuci, migdale, esențe aromate și amidon sau albuș de ou. [Var.: halviță s. f.] – [H]alva + suf. -iță.

alviță sf [At: GHICA, S. 676 / V: (rar) h~ / Pl: ~țe / E: (h)alva + -iță] 1 Produs zaharos, fabricat din nuci, zahăr sau miere și amidon sau albuș de ou. 2 (Îcr) Baterea ~ei Joc de copii, obicei popular practicat în seara zilei de Lăsatul Secului de Paști.

ALVIȚĂ (pl. -ițe) sf. 1 🍽 Amestec dulce, în formă de aluat, făcut din nuci, zahăr ori miere și scrobeală (cînd nu e zi de post, se pune albuș de ouă, în loc de scrobeală): mă uitam cu mîndrie la cei ce umblau pe jos strigînd „aIviță” (GN.) ¶ 2 A bate alvița, a sărbători lăsatul de sec al Paștilor printr’un obiceiu la care iau parte copiii și care consistă în aceea că se leagă de o ață, prinsă în tavan, o bucată de alviță din care copiii smulg cu gura [halva].

ALVIȚĂ s. f. Produs alimentar zaharos, fabricat din caramel, miere, nuci, migdale, esențe aromate și amidon sau albuș de ou. [Var.: halviță s. f.] – [H]alva + suf. -iță.

ALVIȚĂ, (rar) alvițe, s. f. Produs zaharos fabricat din zahăr, miere, nuci și amidon sau albuș de ou. Alvițele, halvalele și toate prăjiturile [erau] înecate în zeama de zahăr. DUMITRIU, N. 266. Ce e drept, alvița era cam sfărîmată, cam negricioasă și nu prea se vedea să aibă mieji de nucă. DELAVRANCEA, T. 147. ◊ (Regional) Baterea alviței = distracție tradițională cu ocazia lăsatei secului, cînd copiii încearcă să prindă cu gura o bucată de alviță legată de o sfoară care atîrnă din tavan. – Variantă: halviță (GHICA, S. 676) s. f.

ALVIȚĂ s. f. Produs zaharos fabricat din zahăr, miere, nuci și amidon sau albuș de ou. [Var.: halviță s. f.] – Din [h]alva + suf. -iță.

ALVIȚĂ f. Produs de cofetărie, fabricat din zahăr, miere, nuci și amidon sau albuș de ou. /halva + suf. ~iță

alviță f. V. halviță.

alvíță și (maĭ rar) ha- f., pl. e (dim. d. halva). Un fel de halva maĭ compactă, albă, făcută din scrobeală orĭ făină, mĭere saŭ zahăr și une-orĭ și cu nucĭ. Munt. A bate alvița, a mușca dintr’o bucată de alviță atîrnată c’o sfoară de tavan, cum obișnuĭește vulgu la lăsata seculuĭ de Paște.

halviță sf vz alviță

HALVIȚĂ... = ALVIȚĂ. îi căra la pumni, căutînd să-i ia din mînă o bucată de ~ (I.-gh.).

halviță f. 1. amestec de nuci, scrobeală albă și zahăr; 2. joc copilăresc la lăsatul secului de brânză. [Halvița nu e decât o halva de nuci].

halvíță, V. alviță.

alviță s. f., g.-d. art. alviței; (porții; sorturi) pl. alvițe

alviță s. f., g.-d. art. alviței; (sorturi, porții) pl. alvițe

alviță s. f., g.-d. art. alviței

alviță

alviță, -țe.

alviță s. f. sg. profit, cîștig

a bate halvița expr. (pop.) 1. a fi nemâncat. 2. a mânca rar.