ALVIȚĂ (pl. -ițe) sf. 1 🍽 Amestec dulce, în formă de aluat, făcut din nuci, zahăr ori miere și scrobeală (cînd nu e zi de post, se pune albuș de ouă, în loc de scrobeală): mă uitam cu mîndrie la cei ce umblau pe jos strigînd „aIviță” (GN.) ¶ 2 A bate alvița, a sărbători lăsatul de sec al Paștilor printr’un obiceiu la care iau parte copiii și care consistă în aceea că se leagă de o ață, prinsă în tavan, o bucată de alviță din care copiii smulg cu gura [halva].