21 de definiții pentru șupuri
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘUPURI, șupuresc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se furișa, a se strecura. – Et. nec.
ȘUPURI, șupuresc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se furișa, a se strecura. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șupuri3 vt [At: LEXIC REG. 38 / Pzi: ~resc / E: nct] (Olt; c. i. stofe) A mărunți cu foarfecele.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șupuri2 vri [At: VICIU, GL. / Pzi: ~rțesc / E: ns cf șupi1] (Reg) 1-2 A se năpusti.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șupuri1 [At: NECULCE, L. 194 / V: (îrg) șip~, (reg) su~, șubuli / Pzi: ~resc / E: nct] 1 vr (Mol; Buc) A se furișa (4). 2 vt (Reg; îf șipuri) A fura (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘUPURI, șupuresc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se furișa, a se strecura. S-a șupurit lîngă un alt zid, s-a cățărat cu iscusință și pe acela; a sărit într-o grădină și a stat un timp la pîndă. SADOVEANU, D. P. 172. Ies din casă în chip că mă duc la scăldat, mă șupuresc pe unde pot, și cînd colo mă trezesc în cireșul femeii și încep a cărăbăni la cireșe în sin, crude, coapte, cum se găseau. CREANGĂ, A. 48. Diavolul de mîță... s-a și șupurit, tupiluș-tupiluș, și haț! I. CR. III 205. ◊ Tranz. Au șupurit... caii spre raia, spre Dunăre, STANCU, D. 11.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A SE ȘUPURI mă ~esc intranz. fam. A trece pe furiș; a se furișa. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șupurì v. Mold. a se strecura: mă șupuresc pe unde pot CR. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
supuri v vz șupuri
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șipuri v vz șupuri1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șubuli v vz șupuri1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șipurésc, V. șupuresc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șubulésc (mă), V. șupuresc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șupurésc (mă) v. refl. (ung.?). Nord. Mă strecor, mă furișez: să șupuresc pe după gardurĭ și staŭ toată noaptea afară (Arh. 1905, 13). – La Cant. șipuresc. Și șubulesc (Btș.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șupuri (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă șupuresc, 3 sg. se șupurește, imperf. 1 sg. mă șupuream; conj. prez. 1 sg. să mă șupuresc, 3 să se șupurească; imper. 2 sg. afirm. șupurește-te; ger. șupurindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!șupuri (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șupurește, imperf. 3 sg. se șupurea; conj. prez. 3 să se șupurească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șupuri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șupuresc, imperf. 3 sg. șupurea; conj. prez. 3 sg. și pl. șupurească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘUPURI vb. v. fofila, furișa, strecura.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șupuri vb. v. FOFILA. FURIȘA. STRECURA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
șupuri (-resc, -it), vb. refl. – (Mold.) A se scurge, a se prelinge, a se fofila. – Var. înv. șipuri, șubuli. Origine incertă, dar probabil expresivă. Părerea lui Philippide, Principii, 140, care pornește de la *șupuri < șurub, pare inacceptabilă. După Scriban, ar fi cuvînt de origine mag.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
șupuri3, șupuresc, vb. IV (reg.; despre stofe) a mărunți cu foarfecele.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șupuri2, șupuresc, vb. IV refl. (reg.) a se năpusti.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
șupuri, șupurescverb
-
- S-a șupurit lîngă un alt zid, s-a cățărat cu iscusință și pe acela; a sărit într-o grădină și a stat un timp la pîndă. SADOVEANU, D. P. 172. DLRLC
- Ies din casă în chip că mă duc la scăldat, mă șupuresc pe unde pot, și cînd colo mă trezesc în cireșul femeii și încep a cărăbăni la cireșe în sîn, crude, coapte, cum se găseau. CREANGĂ, A. 48. DLRLC
- Diavolul de mîță... s-a și șupurit, tupiluș-tupiluș, și haț! I. CR. III 205. DLRLC
- Au șupurit... caii spre raia, spre Dunăre, STANCU, D. 11. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '09 DEX '98