2 intrări
20 de definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNTRERUPĂTOR, -OARE, întrerupători, -oare, adj., s. n. (Aparat, dispozitiv) care servește la întreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc. [Var.: întreruptor, -oare adj., s. n.] – Întrerupe + suf. -ător (după fr. interrupteur).
ÎNTRERUPĂTOR, -OARE, întrerupători, -oare, adj., s. n. (Aparat, dispozitiv) care servește la întreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc. [Var.: întreruptor, -oare adj., s. n.] – Întrerupe + suf. -ător (după fr. interrupteur).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
întrerupător, oare sn, a [At: PREV. ACCID. 7 / V: ~pt~ / Pl: ~i, ~oare / E: întrerupe + -(ă)tor] 1-2 (Aparat, dispozitiv) care servește la întreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNTRERUPĂTOR2, -OARE, întrerupători, -oare, adj. (Rar) Care întrerupe pe altul din vorbă. (Substantivat) Trebuia să dea întrerupătorului un răspuns. PAS, Z. IV 167.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNTRERUPĂTOR1, întrerupătoare, s. n. Aparat pentru întreruperea sau restabilirea continuității unui circuit (electric, hidraulic etc.). Ucenicul suci întrerupătorul și farurile prinseră a clipi. MIHALE, O. 231.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNTRERUPĂTOR, -OARE adj. Care întrerupe. // s.n. Aparat care poate întrerupe sau restabili transmiterea energiei (electrice, hidraulice etc.) într-un circuit; întreruptor. [< întrerupe + -tor, după fr. interrupteur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNTRERUPĂTOR, -OARE I. adj. care întrerupe. II. s. n. aparat, dispozitiv care poate întrerupe sau restabili transmiterea energiei (electrice, hidraulice etc.) într-un circuit; întreruptor; comutator. (după fr. interrupteur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ÎNTRERUPĂTOR ~oare n. Dispozitiv care întrerupe sau restabilește un circuit electric; comutator. [Sil. în-tre-] /a întrerupe + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNTRERUPTOR, -OARE adj., s. n. v. întrerupător.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNTRERUPTOR, -OARE adj., s. n. v. întrerupător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
întreruptor, ~oare sn, a vz întrerupător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNTRERUPTOR s.n. Întrerupător. [< fr. interrupteur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNTRERUPTOR s. n. întrerupător (II). (< fr. interrupteur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
întrerupător1 (rar) adj. m., pl. întrerupători; f. sg. și pl. întrerupătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
întrerupător2 s. n., pl. întrerupătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
întrerupător2 s. n., pl. întrerupătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
întrerupător1 adj. m., pl. întrerupători; f. sg. și pl. întrerupătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
întrerupător s. n., pl. întrerupătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
întrerupător adj. m., pl. întrerupători; f. sg. și pl. întrerupătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNTRERUPĂTOR s. (FIZ.) comutator, șaltăr. (~ pentru lumina electrică.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNTRERUPĂTOR s. (FIZ.) comutator, șaltăr. (~ pentru lumina electrică.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ÎNTRERUPTÓR (după fr. interrupteur) s. n. Dispozitiv care poate întrerupe, restabili sau influența transmiterea energiei într-un sistem tehnic; întrerupător. ◊ Î. electric = dispozitiv de conectare care permite stabilirea sau întreruperea curentului într-un circuit electric.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
întrerupător, întrerupătoareadjectiv întrerupător, întrerupătoaresubstantiv neutru
- 1. (Aparat, dispozitiv) care servește la întreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Ucenicul suci întrerupătorul și farurile prinseră a clipi. MIHALE, O. 231. DLRLC
-
- 2. Care întrerupe pe altul din vorbă. DLRLC
- Trebuia să dea întrerupătorului un răspuns. PAS, Z. IV 167. DLRLC
-
etimologie:
- Întrerupe + sufix -ător DEX '09 DEX '98 DN
- interrupteur DEX '09 DEX '98 DN
-
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.