opțiuni
  • info

10 definiții pentru întrerupător (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTRERUPĂTOR, -OARE, întrerupători, -oare, adj., s. n. (Aparat, dispozitiv) care servește la întreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc. [Var.: întreruptor, -oare adj., s. n.] – Întrerupe + suf. -ător (după fr. interrupteur).

ÎNTRERUPĂTOR, -OARE, întrerupători, -oare, adj., s. n. (Aparat, dispozitiv) care servește la întreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc. [Var.: întreruptor, -oare adj., s. n.] – Întrerupe + suf. -ător (după fr. interrupteur).

întrerupător, oare sn, a [At: PREV. ACCID. 7 / V: ~pt~ / Pl: ~i, ~oare / E: întrerupe + -(ă)tor] 1-2 (Aparat, dispozitiv) care servește la întreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc.

ÎNTRERUPĂTOR2, -OARE, întrerupători, -oare, adj. (Rar) Care întrerupe pe altul din vorbă. (Substantivat) Trebuia să dea întrerupătorului un răspuns. PAS, Z. IV 167.

ÎNTRERUPĂTOR, -OARE adj. Care întrerupe. // s.n. Aparat care poate întrerupe sau restabili transmiterea energiei (electrice, hidraulice etc.) într-un circuit; întreruptor. [< întrerupe + -tor, după fr. interrupteur].

ÎNTRERUPĂTOR, -OARE I. adj. care întrerupe. II. s. n. aparat, dispozitiv care poate întrerupe sau restabili transmiterea energiei (electrice, hidraulice etc.) într-un circuit; întreruptor; comutator. (după fr. interrupteur)

ÎNTRERUPTOR, -OARE adj., s. n. v. întrerupător.

ÎNTRERUPTOR, -OARE adj., s. n. v. întrerupător.

întreruptor, ~oare sn, a vz întrerupător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întrerupător1 (rar) adj. m., pl. întrerupători; f. sg. și pl. întrerupătoare

întrerupător1 adj. m., pl. întrerupători; f. sg. și pl. întrerupătoare

întrerupător adj. m., pl. întrerupători; f. sg. și pl. întrerupătoare

Intrare: întrerupător (adj.)
întrerupător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrerupător
  • ‑ntrerupător
  • întrerupătorul
  • întrerupătoru‑
  • ‑ntrerupătorul
  • ‑ntrerupătoru‑
  • întrerupătoare
  • ‑ntrerupătoare
  • întrerupătoarea
  • ‑ntrerupătoarea
plural
  • întrerupători
  • ‑ntrerupători
  • întrerupătorii
  • ‑ntrerupătorii
  • întrerupătoare
  • ‑ntrerupătoare
  • întrerupătoarele
  • ‑ntrerupătoarele
genitiv-dativ singular
  • întrerupător
  • ‑ntrerupător
  • întrerupătorului
  • ‑ntrerupătorului
  • întrerupătoare
  • ‑ntrerupătoare
  • întrerupătoarei
  • ‑ntrerupătoarei
plural
  • întrerupători
  • ‑ntrerupători
  • întrerupătorilor
  • ‑ntrerupătorilor
  • întrerupătoare
  • ‑ntrerupătoare
  • întrerupătoarelor
  • ‑ntrerupătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
întreruptor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întreruptor
  • ‑ntreruptor
  • întreruptorul
  • întreruptoru‑
  • ‑ntreruptorul
  • ‑ntreruptoru‑
  • întreruptoare
  • ‑ntreruptoare
  • întreruptoarea
  • ‑ntreruptoarea
plural
  • întreruptori
  • ‑ntreruptori
  • întreruptorii
  • ‑ntreruptorii
  • întreruptoare
  • ‑ntreruptoare
  • întreruptoarele
  • ‑ntreruptoarele
genitiv-dativ singular
  • întreruptor
  • ‑ntreruptor
  • întreruptorului
  • ‑ntreruptorului
  • întreruptoare
  • ‑ntreruptoare
  • întreruptoarei
  • ‑ntreruptoarei
plural
  • întreruptori
  • ‑ntreruptori
  • întreruptorilor
  • ‑ntreruptorilor
  • întreruptoare
  • ‑ntreruptoare
  • întreruptoarelor
  • ‑ntreruptoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întrerupător, întrerupătoareadjectiv
întrerupător, întrerupătoaresubstantiv neutru

  • 1. (Aparat, dispozitiv) care servește la întreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: comutator șaltăr
    • format_quote Ucenicul suci întrerupătorul și farurile prinseră a clipi. MIHALE, O. 231. DLRLC
  • 2. rar Care întrerupe pe altul din vorbă. DLRLC
    • format_quote Trebuia să dea întrerupătorului un răspuns. PAS, Z. IV 167. DLRLC
etimologie:
  • Întrerupe + sufix -ător DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.