2 intrări
19 definiții
din care- explicative (7)
- morfologice (8)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCUNOȘTINȚARE, încunoștințări, s. f. Acțiunea de a încunoștința și rezultatul ei; înștiințare; (concr.) aviz, scrisoare care conține o înștiințare. – V. încunoștința.
ÎNCUNOȘTINȚARE, încunoștințări, s. f. Acțiunea de a încunoștința și rezultatul ei; înștiințare; (concr.) aviz, scrisoare care conține o înștiințare. – V. încunoștința.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încunoștințare sf [At: DA ms / Pl: ~țări / E: încunoștința] (Înv) 1 Aducere la cunoștință Si: comunicare, informare. 2 Avertisment. 3 Notificare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCUNOȘTINȚARE, încunoștințări, s. f. Acțiunea de a încunoștința și rezultatul ei; aducere la cunoștință, înștiințare, informare, comunicare. Încunoștințarea publicului prin afișe. ▭ Această insultă ar trece sub tăcere, dacă ea nu ar fi pentru mine o încunoștințare că tu suferi. BOLINTINEANU, O. 454. ♦ (Concretizat) Aviz, scrisoare care conține o înștiințare. A primit o încunoștințare de la poștă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCUNOȘTINȚA, încunoștințez, vb. I. Tranz. A face cunoscut; a înștiința, a comunica ceva. – În + cunoștință.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCUNOȘTINȚA, încunoștințez, vb. I. Tranz. A face cunoscut; a înștiința, a comunica ceva. – În + cunoștință.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încunoștința vt [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / Pzi: ~țez / E: în- + cunoștință] (Înv) A face cunoscut Si: a comunica, a vesti, (înv) a încunoaște.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCUNOȘTINȚA, încunoștințez, vb. I. Tranz. A face cunoscut, a aduce la cunoștință, a înștiința, a comunica. Direcția teatrului încunoștințează publicul că spectacolul se amînă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înștiințéz v. tr. (în și știință. V. încunoștiințez). Anunț, aduc orĭ trimet știre, informez: înștiințez pe cineva de ceva. – Fals încunoștiințez (un cuv. noŭ amestecat din cunoștință și înștiințez).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încunoștințare s. f., g.-d. art. încunoștințării; pl. încunoștințări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încunoștințare s. f., g.-d. art. încunoștințării; pl. încunoștințări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încunoștințare s. f., g.-d. art. încunoștințării; pl. încunoștințări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încunoștința (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încunoștințez, 3 încunoștințează; conj. prez. 1 sg. să încunoștințez, 3 să încunoștințeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încunoștința (a ~) vb., ind. prez. 3 încunoștințează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încunoștința vb., ind. prez. 1 sg. încunoștințez, 3 sg. și pl. încunoștințează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încunoștința
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
încunoștințez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCUNOȘTINȚARE s. 1. v. informare. 2. anunțare, înștiințare, vestire, (înv.) publicare, publicație, publicuire. (~ a ceva făcută cuiva.) 3. v. comunicare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCUNOȘTINȚARE s. 1. anunțare, informare, înștiințare, vestire. (~ cuiva despre ceva.) 2. anunțare, înștiințare, vestire, (înv.) publicare, publicație, publicuire. (~ a ceva făcută cuiva.) 3. (concr.) anunț, aviz, comunicare, înștiințare, mesaj. (A primit acasă o ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCUNOȘTINȚA vb. 1. v. informa. 2. v. comunica. 3. a anunța, a înștiința, a vesti, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (A ~ ceva cuiva.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCUNOȘTINȚA vb. 1. a anunța, a aviza, a informa, a înștiința, a vesti. (A ~ pe cineva despre ceva.) 2. a anunța, a comunica, a informa, a înștiința, a vesti, (rar) a semnaliza, (Transilv. și Ban.) a știrici. (Vă ~ că trebuie să fiți prezenți.) 3. a anunța, a înștiința, a vesti, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (A ~ ceva cuiva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
încunoștințare, încunoștințărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a încunoștința și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: comunicare informare înștiințare
- Încunoștințarea publicului prin afișe. DLRLC
- Această insultă ar trece sub tăcere, dacă ea nu ar fi pentru mine o încunoștințare că tu suferi. BOLINTINEANU, O. 454. DLRLC
- 1.1. Aviz, scrisoare care conține o înștiințare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A primit o încunoștințare de la poștă. DLRLC
-
-
etimologie:
- încunoștința DEX '98 DEX '09
încunoștința, încunoștințezverb
-
- Direcția teatrului încunoștințează publicul că spectacolul se amână. DLRLC
-
etimologie:
- În + cunoștință DEX '98 DEX '09