opțiuni
  • info

8 definiții pentru încunoștințare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCUNOȘTINȚARE, încunoștințări, s. f. Acțiunea de a încunoștința și rezultatul ei; înștiințare; (concr.) aviz, scrisoare care conține o înștiințare. – V. încunoștința.

ÎNCUNOȘTINȚARE, încunoștințări, s. f. Acțiunea de a încunoștința și rezultatul ei; înștiințare; (concr.) aviz, scrisoare care conține o înștiințare. – V. încunoștința.

încunoștințare sf [At: DA ms / Pl: ~țări / E: încunoștința] (Înv) 1 Aducere la cunoștință Si: comunicare, informare. 2 Avertisment. 3 Notificare.

ÎNCUNOȘTINȚARE, încunoștințări, s. f. Acțiunea de a încunoștința și rezultatul ei; aducere la cunoștință, înștiințare, informare, comunicare. Încunoștințarea publicului prin afișe. ▭ Această insultă ar trece sub tăcere, dacă ea nu ar fi pentru mine o încunoștințare că tu suferi. BOLINTINEANU, O. 454. ♦ (Concretizat) Aviz, scrisoare care conține o înștiințare. A primit o încunoștințare de la poștă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încunoștințare s. f., g.-d. art. încunoștințării; pl. încunoștințări

încunoștințare s. f., g.-d. art. încunoștințării; pl. încunoștințări

încunoștințare s. f., g.-d. art. încunoștințării; pl. încunoștințări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCUNOȘTINȚARE s. 1. v. informare. 2. anunțare, înștiințare, vestire, (înv.) publicare, publicație, publicuire. (~ a ceva făcută cuiva.) 3. v. comunicare.

ÎNCUNOȘTINȚARE s. 1. anunțare, informare, înștiințare, vestire. (~ cuiva despre ceva.) 2. anunțare, înștiințare, vestire, (înv.) publicare, publicație, publicuire. (~ a ceva făcută cuiva.) 3. (concr.) anunț, aviz, comunicare, înștiințare, mesaj. (A primit acasă o ~.)

Intrare: încunoștințare
încunoștințare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încunoștințare
  • ‑ncunoștințare
  • încunoștințarea
  • ‑ncunoștințarea
plural
  • încunoștințări
  • ‑ncunoștințări
  • încunoștințările
  • ‑ncunoștințările
genitiv-dativ singular
  • încunoștințări
  • ‑ncunoștințări
  • încunoștințării
  • ‑ncunoștințării
plural
  • încunoștințări
  • ‑ncunoștințări
  • încunoștințărilor
  • ‑ncunoștințărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încunoștințare, încunoștințărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a încunoștința și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: comunicare informare înștiințare
    • format_quote Încunoștințarea publicului prin afișe. DLRLC
    • format_quote Această insultă ar trece sub tăcere, dacă ea nu ar fi pentru mine o încunoștințare că tu suferi. BOLINTINEANU, O. 454. DLRLC
    • 1.1. concretizat Aviz, scrisoare care conține o înștiințare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A primit o încunoștințare de la poștă. DLRLC
etimologie:
  • vezi încunoștința DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.