închiriat², ~ă a [At: MACEDONSKI, O. I, 42 / Pl: ~ați, ~e / E: închiria] 1-2 (D. un bun mobil sau imobil) (Dat sau) luat în folosință temporară în schimbul unei chirii. 3-4 (Înv; d. un teren sau o bucată de pământ) (Dat sau) luat în arendă.

închiriat¹ sn [At: DA ms / Pl: (rar) ~uri / E: închiria] 1-4 Închiriere (1-4). 5 (Îla) De ~ Anunț pus pe imobilele oferite pentru închiriere. 6 (D. bunuri mobile sau imobile; îal) Care sunt disponibile a fi date în folosință temporară în schimbul unei chirii.

ÎNCHIRIAT, -Ă, închiriați, -te, adj. (Despre un bun mobil sau imobil) Dat (sau luat) spre folosință temporară, în schimbul unei chirii. – Pronunțat: -ri-at.

închiria vt [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / P: ~ri-a / Pzi: ~iez / E: în + chirie] 1-2 (A da sau) a lua în folosință temporară un bun mobil sau imobil în schimbul unei chirii. 3-4 (Înv; imp) (A da sau) a lua un teren în arendă.

ÎNCHIRIA, închiriez, vb. I. Tranz. A da sau a lua (un bun mobil sau imobil) în folosință temporară, în schimbul unei chirii. Mîine va închiria o cameră strîmtă cît să cuprindă un pat. C. PETRESCU, C. V. 30. Închiriase un mic apartament în strada Armașului. VLAHUȚĂ, O. A. III 81. Spunea că are la Pera șase case mari și că numai pe două le închiriază; în celelalte patru șade ea. BOLINTINEANU, O. 272. Timp de mai mulți ani m-ai obligat să închiriez șaptesprezece case și să le părăsesc fără a le locui. ALECSANDRI, T. I 374. – Pronunțat: -ri-a.

A ÎNCHIRIA ~ez tranz. (mijloace de transport, imobile, obiecte etc.) 1) A lua în chirie. 2) A da în chirie. /în + chirie

închirià v. a da sau a lua cu chirie o casă, o trăsură, etc.

închiriéz v. tr. Daŭ cu chirie: a închiria cuĭva o casă. Iaŭ cu chirie: a închiria de la cineva o casă.

închiria (a ~) (desp. -ri-a) vb., ind. prez. 1 sg. închiriez (desp. -ri-ez), 3 închiriază, 1 pl. închiriem; conj. prez. 1 sg. să închiriez, 3 să închirieze; ger. închiriind (desp. -ri-ind)

închiria (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 închiriază, 1 pl. închiriem (-ri-em); conj. prez. 3 să închirieze; ger. închiriind (-ri-ind)

închiria vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. închiriez, 3 sg. și pl. închiriază, 1 pl. închiriem (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. închirieze; ger. închiriind (sil. -ri-ind)

închiria (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. închiriază, 1 pl. închiriem, ger. închiriind)

închiriez, -riază 3, -riam 1 imp., -riere inf. s.

ÎNCHIRIAT adj. (înv. și reg.) năimit. (Cameră ~.)

ÎNCHIRIAT adj. (înv. și reg.) năimit. (Cameră ~.)

ÎNCHIRIA vb. (înv. și pop.) a tocmi, (înv. și reg.) a năimi, (înv.) a prinde. (A ~ o cameră, o trăsură.)

ÎNCHIRIA vb. (înv. și pop.) a tocmi, (înv. și reg.) a năimi, (înv.) a prinde. (A ~ o cameră, o trăsură.)