opțiuni
  • info

11 definiții pentru năimit (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂIMIT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

NĂIMIT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

năimit2, ~ă [At: VARLAAM, C. 12 / P: nă-i~ / V: (înv) năiemit, nămit / Pl: ~iți, ~e / E: năimi] (Îvp) 1 a (D. bunuri mobile sau imobile) Închiriat. 2-3 smf, a (Persoană) care s-a angajat cu plată, pentru a efectua o muncă. 4 a (Rar; îs) Cuvânt ~ Promisiune. 5-6 smf, a (Spc; rar) Mercenar.

năĭmít, -ă adj. și s. (d. năĭmesc). Rar azĭ. Angajat cu leafă, simbriaș, mercenar.

năiemit, ~ă a vz năimit2

nămit, ~ă a vz năimit2

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

năimit (înv., pop.) (desp. nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimiți; adj. f., s. f. năimită, pl. năimite

năimit (înv., pop.) (nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimiți; adj. f., s. f. năimită, pl. năimite

năimit s. m., adj. m. (sil. nă-i-), pl. năimiți; f. sg. năimită, pl. năimite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂIMIT adj. v. arendat, închiriat.

năimit adj. v. ARENDAT. ÎNCHIRIAT.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năimit, -ă, năimiți, -te, adj. – (reg.) Tocmit, angajat, închiriat. – Din năimi (MDA).

Intrare: năimit (adj.)
năimit1 (adj.) adjectiv
  • silabație: nă-i-mit info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năimit
  • năimitul
  • năimitu‑
  • năimită
  • năimita
plural
  • năimiți
  • năimiții
  • năimite
  • năimitele
genitiv-dativ singular
  • năimit
  • năimitului
  • năimite
  • năimitei
plural
  • năimiți
  • năimiților
  • năimite
  • năimitelor
vocativ singular — —
plural — —
năiemit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nămit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nămit
  • nămitul
  • nămitu‑
  • nămită
  • nămita
plural
  • nămiți
  • nămiții
  • nămite
  • nămitele
genitiv-dativ singular
  • nămit
  • nămitului
  • nămite
  • nămitei
plural
  • nămiți
  • nămiților
  • nămite
  • nămitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năimit, năimităadjectiv

învechit popular
  • 1. Angajat cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). DEX '09 DEX '98
  • 2. Care este dat sau luat cu chirie. DEX '09 DEX '98
    sinonime: arendat închiriat
etimologie:
  • vezi năimi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.