împodobire sf [At: (a. 1775) URICARIUL I, 198 / Pl: ~ri / E: împodobi] 1 Decoare. 2 (Ccr) Podoabă. 3 Înfrumusețare. 4 (Fig) Progres.

ÎMPODOBIRE, împodobiri, s. f. Acțiunea de a (se) împodobi; decorare, înfrumusețare; (concretizat) podoabă, ornament. Roșii, ca o lună nouă, Ai tu hainele subțiri, Lungi și fără-mpodobiri. COȘBUC, P. I 218. Altă-mpodobire pe frunte n-aș vrea. ALECSANDRI, P. II 30.

împodoba v vz împodobi

împodobi [At: VARLAAM, C. 322 / V: (cscj) ~ba / Pzi: ~besc / E: în- + podoabă] 1-2 vtr A (se) găti. 3 vr (Îe) A (se) ~ la părțile ascunse A-i crește părul la organele genitale. 4 vt (Fig; rar) A da culoare, relief prin adăugarea unei podoabe Si: a agrementa, a împistri (3), a împistrici (4). 5 vt (înv) A învrednici. 6 vt A orna. 7-8 vtr (Fig) A (se) înzestra.

ÎMPODOBI, împodobesc, vb. IV. Tranz. A găti (cu podoabe), a decora, a ornamenta; a înfrumuseța. Iar de-aici, din zarea culmii, Șir de dealuri eu privesc; Culmea lor o-mpodobesc, Ca și tine, ulmii. COȘBUC, P. I 260. Aceleași cadre-mpodobesc pereții, Din rame, cată lung și trist la mine. VLAHUȚĂ, O. A. 81. Iară împăratul puse de împodobi palaturile și cetatea cît se putu mai frumos, ca să-și primească nurorile. ISPIRESCU, L. 36. Vrînd ca să-l împodobească, Un zurgălău la gît țăranul i-a legat. DONICI, F. 44. (Fig.) Alecsandri stigmatiza ignoranța prin «Iorgu de la Sadagura», cea întîi verigă a acestei prețioase salbe de bucăți teatrale cu care el împodobi scena noastră. NEGRUZZI, S. I 334. ◊ Refl. Zoe deschise garderobul său, alese o rochie de catifea neagră... se-mbrăcă împodobindu-se ca pentru o sărbătoare. NEGRUZZI, S. I 27. Să știu, bade, că vii, Frumos m-aș împodobi Și-nainte ți-aș ieși. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 115. (Fig.) Cu senin și cu lumină ziua se împodobește. BELDICEANU, P. 53. Care alta se împodobește în zilele de vară cu flori mai frumoase, cu grîne mai bogate? RUSSO, O. 41.^[1] – Variantă: podobi (MARIAN, O. II 267) vb. IV. modificată

PODOBI vb. IV v. împodobi.

A ÎMPODOBI ~esc tranz. 1) (lucruri sau persoane) A face să devină (mai) frumos, adăugând podoabe; a înfrumuseța. ~ fațada unei clădiri. 2) (persoane) A înzestra cu calități fizice, psihice sau morale. /în + podoabă

împodobì v. a înfrumuseța cu podoabe: a găti frumos.

împodobésc v. tr. (d. podobesc). Ornez, pun podoabe. – Vechĭ și po-.

împodobire s. f., g.-d. art. împodobirii; pl. împodobiri

împodobire s. f., g.-d. art. împodobirii; pl. împodobiri

împodobire s. f., g.-d. art. împodobirii; pl. împodobiri

împodobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobesc, 3 sg. împodobește, imperf. 1 împodobeam; conj. prez. 1 sg. să împodobesc, 3 să împodobească

împodobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobesc, imperf. 3 sg. împodobea; conj. prez. 3 să împodobească

împodobi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobesc, imperf. 3 sg. împodobea; conj. prez. 3 sg. și pl. împodobească

ÎMPODOBIRE s. 1. decorare, decorație, gătire, înfrumusețare, ornamentare, ornare, pavoazare. (~ unei clădiri.) 2. v. garnisire.

ÎMPODOBIRE s. v. decor, decorație, ornament, ornamentație, podoabă.

împodobire s. v. DECOR. DECORAȚIE. ORNAMENT. ORNAMENTAȚIE. PODOABĂ.

ÎMPODOBIRE s. 1. decorare, decorație, gătire, înfrumusețare, ornamentare, ornare, pavoazare. (~ unei clădiri.) 2. garnisire, ornamentare, ornare. (~ unei rochii cu...)

ÎMPODOBI vb. 1. a decora, a găti, a înfrumuseța, a orna, a ornamenta, a pavoaza. (~ fațada unei clădiri.) 2. a înfrumuseța, a orna, (rar) a agrementa, (reg.) a înfrumoșa. (A ~ un parc.) 3. v. garnisi. 4. v. găti.

ÎMPODOBI vb. v. dota, înzestra.

ÎMPODOBI vb. 1. a decora, a găti, a înfrumuseța, a orna, a ornamenta, a pavoaza. (~ fațada unei clădiri.) 2. a înfrumuseța, a orna, (rar) a agrementa, (reg.) a înfrumoșa. (A ~ un parc.) 3. a garnisi, a orna, a ornamenta. (A ~ o rochie cu...) 4. a (se) aranja, a (se) dichisi, a (se) ferchezui, a (se) găti, a (se) spilcui, (pop. și fam. depr.) a (se) sclivisi, (pop.) a (se) drege, a (se) moța, (înv. și reg.) a (se) muchilipsi, a (se) podobi, a (se) tocmi, (reg.) a (se) cîștiga, (prin Transilv. și Maram.) a (se) pădăi, (prin Mold.) a (se) puțui, (prin Transilv. și Mold.) a (se) puțului, (Ban.) a (se) schili, (înv.) a (se) stoli, a (se) stolisi, (arg.) a (se) șucări. (Ce te-ai ~ așa?)

împodobi vb. v. DOTA. ÎNZESTRA.

A se împodobi ≠ a se dezgăti

ÎMPODOBIRE. Subst. Împodobire, înfrumusețare; găteală, gătire, dichiseală (pop. și fam.), dichisire (pop. și fam.); înzorzonare, împopoțonare, înțoțonat (rar); decorare, ornamentare, ornamentație, ornare, garnisire (fam.), pavoazare. Brodat, broderie, brodare, cusătură. Podoabă, ornament, decor; găteală, zorzoane. Arta ornamentației, ornamentică; arte decorative. Decorator. Adj. Împodobit, podobit (înv. și reg.), înfrumusețat; gătit, dichisit (pop. și fam.); înzorzonat, zorzonat (pop.); împopoțonat, împopoțat, înțoțonat (rar), împoponat (rar); decorat, ornamentat, ornat, înflorat. Brodat, rîurat, ciucurat (rar); dantelat. Decorativ, ornamental, de ornament, ornant. Vb. A împodobi, a podobi (înv. și reg.), a înfrumuseța, a înflori, a găti; a înzorzona, a pune zorzoane; a împopoțona, a împopoța (reg.), a păpuși (înv.). A se împodobi, a se podobi (înv. și reg.), a-și pune podoabe, a se înfrumuseța, a se înfrumoșa (reg.); a se găti, a se dichisi (pop. și fam.); a se înzorzona, a-și pune zorzoane, a se împopoțona, a se împopoța (reg.), a se înțoțona (rar). A decora, a ornamenta, a orna, a garnisi (fam.), a pavoaza. A broda, a rîura, a coase. V. bijuterie, frumusețe, îmbrăcare, lux, modă, podoabă.

împodobi, împodobesc v. t. (intl.) a condamna la închisoare.