ÎMPODOBI, împodobesc, vb. IV. Tranz. A găti (cu podoabe), a decora, a ornamenta; a înfrumuseța. Iar de-aici, din zarea culmii, Șir de dealuri eu privesc; Culmea lor o-mpodobesc, Ca și tine, ulmii. COȘBUC, P. I 260. Aceleași cadre-mpodobesc pereții, Din rame, cată lung și trist la mine. VLAHUȚĂ, O. A. 81. Iară împăratul puse de împodobi palaturile și cetatea cît se putu mai frumos, ca să-și primească nurorile. ISPIRESCU, L. 36. Vrînd ca să-l împodobească, Un zurgălău la gît țăranul i-a legat. DONICI, F. 44. (Fig.) Alecsandri stigmatiza ignoranța prin «Iorgu de la Sadagura», cea întîi verigă a acestei prețioase salbe de bucăți teatrale cu care el împodobi scena noastră. NEGRUZZI, S. I 334. ◊ Refl. Zoe deschise garderobul său, alese o rochie de catifea neagră... se-mbrăcă împodobindu-se ca pentru o sărbătoare. NEGRUZZI, S. I 27. Să știu, bade, că vii, Frumos m-aș împodobi Și-nainte ți-aș ieși. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 115. (Fig.) Cu senin și cu lumină ziua se împodobește. BELDICEANU, P. 53. Care alta se împodobește în zilele de vară cu flori mai frumoase, cu grîne mai bogate? RUSSO, O. 41.^[1] – Variantă: podobi (MARIAN, O. II 267) vb. IV. modificată