opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBĂLAT, -Ă, îmbălați, -te, adj. Plin de bale; muiat cu salivă. ♦ Fig. (Despre cuvinte, expresii) Trivial. – V. îmbăla.

ÎMBĂLAT, -Ă, îmbălați, -te, adj. Plin de bale; muiat cu salivă. ♦ Fig. (Despre cuvinte, expresii) Trivial. – V. îmbăla.

îmbălat, ~ă a [At: CREANGĂ, GL. / S și: (înv) înb~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbăla] 1 (Pop) Plin de bale. 2 (Pop) Muiat cu salivă. 3 (Fig; d. cuvinte, expresii) Trivial. 4 (Înv; fig) Calomniat. 5 (Înv; fig) Insultat. 6 (Înv; fig) înjurat.

ÎMBĂLAT, -Ă, îmbălați, -te, adj. Plin de bale, ud de salivă. Îi atirna ca totdeauna, groasă și îmbălată, buza de jos. DUMITRIU, V. L. 41. Oleacă ce nu-i venea mamei la socoteală căutătura mea, îndată pregătea, cu degetul îmbălat, puțină tină. CREANGĂ, A. 35. ♦ Fig. Trivial, murdar. Urletele pe toate glasurile, înjurăturile îmbălate se încrucișau într-un vuiet prelung. REBREANU, R. II 198.

ÎMBĂLA, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale.

ÎMBĂLA, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale.

îmbăla vt [At: CORESI, PS. 73/31 / S și: (înv) înb~ / Pzi: ~lez, (reg) îmbal, (înv) îmbăl / E: în- + bale] 1 (Pop) A umple de bale Si: (pop) a îmbăloșa (1). 2 (Pop) A umezi cu salivă. 3 (Reg) A muia cu salivă firul în timpul torsului manual. 4 (Înv; fig) A calomnia. 5 (Înv; fig) A insulta. 6 (Înv; fig) A înjura. 7 (Înv; fig) A folosi cuvinte vulgare la adresa cuiva Si: (înv) a îmbălăcări (4). 8 (Pop) A plescăi.

ÎMBĂLA, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a muia cu salivă. Baba de pe cuptor se opri din tors, după ce îmbălă repede, de cîteva ori, firul. CAMILAR, N. II 266. ♦ Refl. Fig. A folosi cuvinte triviale. Din tindă l-am auzit cum se îmbăla și n-am mai putut răbda. REBREANU, I. 70.

A SE ÎMBĂLA mă ~ez intranz. A vorbi de rău, folosind cuvinte triviale. /în + bale

A ÎMBĂLA ~ez tranz. pop. 1) A umple de bale. 2) (fibrele în timpul torsului) A netezi cu salivă. /în + bale

îmbălà v. 1. a umplea de bale (și fig.); 2. a muia cu scuipat: a îmbăia tortul CR.; 3. fig. a spune vorbe triviale.

îmbăléz și îmbăloréz saŭ îmbălurez v. tr. Umplu de bale, de stupit: vițelu îmbălează țîța, și pe urmă suge. Îmĭ îmbălurez gura, fac bale vorbind mult și furios. Fig. Ocărăsc, insult furios, calomniez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbăla (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. îmbălez, 3 îmbălează; conj. prez. 1 sg. să îmbălez, 3 să îmbăleze

îmbăla (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbălează

îmbăla vb., ind. prez. 1 sg. îmbălez, 3 sg. și pl. îmbălează

îmbălez.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBĂLAT adj. v. deșănțat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, nerușinat, obscen, pornografic, scabros, scârbos, trivial, vulgar.

îmbălat adj. v. DEȘĂNȚAT. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. NECUVIINCIOS. NERUȘINAT. OBSCEN. PORNOGRAFIC. SCABROS. SCÎRBOS. TRIVIAL. VULGAR.

ÎMBĂLA vb. v. drăcui, înjura, ocărî.

ÎMBĂLA vb. a (se) îmbăloșa.

îmbăla vb. v. DRĂCUI. ÎNJURA. OCĂRÎ.

ÎMBĂLA vb. a (se) îmbăloșa.

Intrare: îmbălat
îmbălat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbălat
  • ‑mbălat
  • îmbălatul
  • îmbălatu‑
  • ‑mbălatul
  • ‑mbălatu‑
  • îmbălată
  • ‑mbălată
  • îmbălata
  • ‑mbălata
plural
  • îmbălați
  • ‑mbălați
  • îmbălații
  • ‑mbălații
  • îmbălate
  • ‑mbălate
  • îmbălatele
  • ‑mbălatele
genitiv-dativ singular
  • îmbălat
  • ‑mbălat
  • îmbălatului
  • ‑mbălatului
  • îmbălate
  • ‑mbălate
  • îmbălatei
  • ‑mbălatei
plural
  • îmbălați
  • ‑mbălați
  • îmbălaților
  • ‑mbălaților
  • îmbălate
  • ‑mbălate
  • îmbălatelor
  • ‑mbălatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: îmbăla
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbăla
  • ‑mbăla
  • îmbălare
  • ‑mbălare
  • îmbălat
  • ‑mbălat
  • îmbălatu‑
  • ‑mbălatu‑
  • îmbălând
  • ‑mbălând
  • îmbălându‑
  • ‑mbălându‑
 singular plural
  • îmbălează
  • ‑mbălează
  • îmbălați
  • ‑mbălați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbălez
  • ‑mbălez
 (să)
  • îmbălez
  • ‑mbălez
  • îmbălam
  • ‑mbălam
  • îmbălai
  • ‑mbălai
  • îmbălasem
  • ‑mbălasem
a II-a (tu)
  • îmbălezi
  • ‑mbălezi
 (să)
  • îmbălezi
  • ‑mbălezi
  • îmbălai
  • ‑mbălai
  • îmbălași
  • ‑mbălași
  • îmbălaseși
  • ‑mbălaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbălează
  • ‑mbălează
 (să)
  • îmbăleze
  • ‑mbăleze
  • îmbăla
  • ‑mbăla
  • îmbălă
  • ‑mbălă
  • îmbălase
  • ‑mbălase
plural I (noi)
  • îmbălăm
  • ‑mbălăm
 (să)
  • îmbălăm
  • ‑mbălăm
  • îmbălam
  • ‑mbălam
  • îmbălarăm
  • ‑mbălarăm
  • îmbălaserăm
  • ‑mbălaserăm
  • îmbălasem
  • ‑mbălasem
a II-a (voi)
  • îmbălați
  • ‑mbălați
 (să)
  • îmbălați
  • ‑mbălați
  • îmbălați
  • ‑mbălați
  • îmbălarăți
  • ‑mbălarăți
  • îmbălaserăți
  • ‑mbălaserăți
  • îmbălaseți
  • ‑mbălaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbălează
  • ‑mbălează
 (să)
  • îmbăleze
  • ‑mbăleze
  • îmbălau
  • ‑mbălau
  • îmbălară
  • ‑mbălară
  • îmbălaseră
  • ‑mbălaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbălat, îmbălatăadjectiv

  • 1. Plin de bale; muiat cu salivă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îi atîrna ca totdeauna, groasă și îmbălată, buza de jos. DUMITRIU, V. L. 41. DLRLC
    • format_quote Oleacă ce nu-i venea mamei la socoteală căutătura mea, îndată pregătea, cu degetul îmbălat, puțină tină. CREANGĂ, A. 35. DLRLC
    • 1.1. figurat Despre cuvinte, expresii: murdar, trivial. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: murdar trivial
      • format_quote Urletele pe toate glasurile, înjurăturile îmbălate se încrucișau într-un vuiet prelung. REBREANU, R. II 198. DLRLC
etimologie:
  • vezi îmbăla DEX '98 DEX '09

îmbăla, îmbălezverb

  • 1. A umple de bale; a umezi cu salivă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îmbăloșa
    • 1.1. prin specializare A muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Baba de pe cuptor se opri din tors, după ce îmbălă repede, de cîteva ori, firul. CAMILAR, N. II 266. DLRLC
    • 1.2. figurat A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: drăcui ocărî înjura
      • format_quote Din tindă l-am auzit cum se îmbăla și n-am mai putut răbda. REBREANU, I. 70.
etimologie:
  • În + bale DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.