ÎMBĂLAT, -Ă, îmbălați, -te, adj. Plin de bale, ud de salivă. Îi atirna ca totdeauna, groasă și îmbălată, buza de jos. DUMITRIU, V. L. 41. Oleacă ce nu-i venea mamei la socoteală căutătura mea, îndată pregătea, cu degetul îmbălat, puțină tină. CREANGĂ, A. 35. ♦ Fig. Trivial, murdar. Urletele pe toate glasurile, înjurăturile îmbălate se încrucișau într-un vuiet prelung. REBREANU, R. II 198.